“Michelangelo Merisi, zis Caravaggio (1571-1610), “pictor fara domiciliu stabil”, cum sunase un denunt impotriva lui si-a presarat drumurile si cu scandaluri, si cu capodopere.”
“Clevetitorii n-au exagerat prea tare spunand ca picta cu sabia alaturi si ca-si dorise titlul de cavaler numai pentru a avea dreptul sa poarte si pe strada sabie,deoarece era intotdeauna utila intr-un scandal, intr-o incaierare.”
“A trait mereu pe o muchie de cutit, rivalizand in impertinenta cu Benvenuto Cellini. Pe unde a trecut a despartit lumea in doua, ca un incendiu, ca o molima sau o spaima a spiritelor conformiste. A entuziasmat si a iritat in aceeasi masura, facand imposibila neutralitatea in jurul lui, la Roma, la Napoli, in Malta, in Sicilia, peste tot.”
“Din tenebrele care dau tarcoale ca o ceata neagra Martiriului Sfantului Matei , se desprind, chiar in centrul tabloului, doua chipuri: martirul, doborat la pamant, deschizand bratele; si calaul, gol, sinistru si viril, ridicand lancea.In rest, martori.[…]Si tocmai in partea cealalta, in spatele calaului, distingem un barbat caruia nu i se vede decat capul. Un ins cu parul negru , ravasit, cu mustatile lasate in jos si barba scurta, avand ceva de pirat in aerul lui. Un chip intunecat, pe care violenta se amesteca in mod bizar cu tristetea. Cine e acest martor? Nu seamana cu Caravaggio insusi? Ba da, se pare ca da.”
“…Caravaggio priveste netulburat. Lumina ii cade pe fata. Ii scalda trasaturile aspre. Tenebrele care ii invaluie chipul le recunoastem; sunt aceleasi umbre infernale pe care lumina le sfasie ca un jet in aproape toate tablurile lui. Dar aici ele par sa aiba si alta semnificatie. Ca insasi viata lui Caravaggio e invaluita in ele. De aceea, martorul enigmatic ne intriga si mai mult. Ce a fost, in fond? Un asasin, cum cum zice Stendhal? Un aventurier? […] Ce ascunde acest martor cu parul in dezordine, ca viata lui?”
“Vanitos, nu recunostea alt maestru in afara de natura. Si e greu de spus ce a provocat mai multe scandaluri: tablourile lui sau ispravile lui. Nu, martorul nu arata a gentilom, in ciuda faptului ca nu si-a dorit, probabil, nimic mai mult decat sa se poata intoarce intr-o zi cu insemne de cavaler in satul de la care isi luase numele: Caravaggio.”
Octavian Paler: “Un muzeu in labirint sau o istorie subiectiva a autoportretului”
