 În duminica a treia după Rusalii în toate bisericile ortodoxe se face citire în cadrul Sfintei Liturghii din Sfânta Evanghelie după Matei, mai exact un fragment din Predica de pe Munte, un fragment plin de învăţături şi semnificaţii pe plan duhovnicesc.Verstele 22-33 din capitolul VI, adică pericopa evanghelică de astăzi ne atrage atenţia asupra mai multor lucruri: luminătorul trupului – ochiul, slujirea la doi domni sau mai bine spus neputinţa de a sluji în acelaşi timp şi lui Dumnezeu şi lui Mamona precum şi despre grijile fireşti ale acestei lumi de care aparţinem prin trup încheindu-se magistral cu următoarele cuvinte: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adauga vouă” (Matei VI, 33) prin acestea înţelegându-se hrana, îmbrăcămintea adică grijile lumeşti. După cum lesne observăm fiecare dintre noi suntem poate uneori copleşiţi de grijile lumeşti. Ne gândim fiecare dintre noi cât mai mult la un viitor prin definiţie nesigur, pentru că nu cunoaştem ce se va întâmpla în clipa următoare, ne punem speranţele şi poate mai ales munca cea de toate zilele în prezentul pe care îl trăim clipă de clipă dar şi în viitorul pe care ni-l dorim cât mai bun din toate punctele de vedere. Este un raport firesc între viaţă şi hrană, ca să se susţină viaţa are nevoie de hrană, iar hrana presupune viaţă, ce trebuie să fie pregătită pentru a şi-o însuşi.
Viaţa este darul pe care l-am primit de la Dumnezeu, este bunul nostru cel mai de preţ alături de suflet pe care trebuie să-l întreţinem şi în fiecare clipă suntem conştienţi de importanţa ei pentru noi, pentru cei din jurul nostru. Tema centrală a fragmentului evanghelic este aşadar expresia: „Nu vă grijiţi!” adică să nu punem tot efortul vieţii noastre în a obţine hrană, băutură şi hrană ci trebuie să acordăm sufletului şi vieţii spirituale importanţa cuvenită şi anume, întâietatea. De aceea luminătorul este ochiul, pentru că văzând cu ochii trupeşti dar şi cu cei duhovniceşti trebuie să alegem cu înţelepciune cui slujim şi cât slujim. Putem sluji lui Dumnezeu Creatorul şi Purtătorul nostru de grijă sau avem alternativa lui Mamoma. Acest Mamona ne apare personificat aici, el însemnând „bani”, „profit” şi are înţelesul de idol, de cel care captează atenţia şi întreaga viaţă a celui ce nu vede sau nu crede în existenţa sufletului, a lumii spirituale, a vieţii dincolo de mormânt. Însă aici intervine ochiul, organul văzului prin care pe baza informaţiilor percepute ne vom ghida întreaga viaţă. Ni se cere să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui iar acest „mai întâi” presupune şi existenţa mai multor interese, mai multor lucruri în slujba cărora ne putem întreaga viaţă. Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui sunt cele care le aduc pe toate celelalte, şi anume sănătate, putere de muncă şi cele necesare vieţii de zi cu zi. Încrederea, credinţa cu tărie în providenţa lui Dumnezeu este absolut necesară în acest sens deoarece însuşi Mântuitorul Hristos a spus la un moment dat ucenicilor Săi: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan XV, 5). Toate acestea urmate de slujirea lui Dumnezeu. A sluji înseamnă a asculta voia, devenită Lege, a Stăpânului. A sluji lui Dumnezeu înseamnă a-i păzi legea, iar legea Lui este iubirea: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu pofteşti şi oricare altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Romani XIII, 9). De ceea ce trebuie să fim conştienţi este putinţa slujirii lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi, trebuie să avem în primul rând grijă faţă de suflet şi apoi să ne gândim la cele lumeşti. Pentru că suntem trup şi suflet. Avem nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, iar Sfântul Apostol Pavel este categoric când spune: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (I Tesaloniceni III, 10). Pentru a ne câştiga pâinea cea de toate zilele pe care o cerem de la Dumnezeu cum ne-a învăţat Mântuitorul Hristos în Rugăciunea Domnească trebuie să muncim. Ea este o grijă constantă a vieţii noastre alături de cea a oferirii unui trai mai bun copiilor noştri, dorinţa de progres este şi ea nelipsită din gândul fiecăruia. Însă trebuie să avem o atitudine de linişte şi căutare echilibrată a celor necesare ca mijloace pentru susţinerea vieţii pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a asigurat de neîntretrupta purtare de grijă a lui Dumnezeu: „Ştie Tatăl vostru cel ceresc că aveţi trebuinţă de ele” (Matei VI, 32). Ce trebuie să reţinem din acestă lectură din Sfânta Evanghelie este necesitatea discernământului în viaţa de zi cu zi, în stabilirea priorităţilor şi în căutarea lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru după cum ne-a spus Mântuitorul Hristos. În calitatea Sa de Creator, Mântuitor şi Proniator Dumnezeu ne cere primul loc în vieţile noastre oferindu-ne împărăţia Sa celor ce-L căutăm în diverse moduri având nădejdea că Îl vom găsi. Ne cere dedicarea vieţii noastre după cum rostim şi în cadrul cultului şi ne dă cele trebuitoare în această viaţă trecătoare dar cu mult mai mult, ne oferă viaţa veşnică în bucuria Sfintei Treimi. Pentru SighetOnline, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi
|
