De multe ori suntem incantati de anumite voci de tenori, contratenori, soprane, sau de alte categorii de cantareti si cantarete de opera. De cate ori  ne gandim la munca asidua pe care acesti oameni o depun pentru a atinge performantele muzicale care ne incanta atat de placut pe noi, ascultatorii?
Munca acestor artisti e imensa, cere multe sacrificii, dar nu se compara cu sacrificiul de neimaginat astazi cu cel pe care trebuiau sa-l faca multi cantareti de opera  - sa  fie castrati...

In secolul al XVI-lea, o bula papala interzice femeilor sa cante  in biserici. In aceste conditii, pentru a acoperi toate tipurile de voci necesare intr-un cor sau intr-o opera, unii baieti cu voci de soprane erau castrati in acea perioada a vietii lor. Avantajul acestei cruzimi- ciudat sa spunem azi ca asa ceva era un avantaj- era ca vocile baietilor ramaneau si la maturitate la fel, dar se schimba amplitudinea lor, prin dezvoltarea anatomica obisnuita la oricare baiat devenit om matur ( as fi vrut sa scriu barbat, dar, din pacate, nu-i pot numi asa). Abia in anul 1902 un alt act papal interzice castratilor sa cante in biserici. Din acel moment, castrarea devine un act strict medical, absolut necesar in anumite situatii, iar acceptarea de buna voie a unor asemenea metode inumane este interzisa, chiar pedepsita.

Citesc pe www.crisana.ro : „medicul specialist ORL  Aurel Gherghe spune că, în trecut, cântăreţii erau castraţi pentru că laringele era mic şi flexibil ca la un copil, iar coardele vocale rămâneau scurte. Astfel, cântăreţii castraţi erau singurii care puteau urca patru octave. Capacitatea pulmonară şi dimensiunile cutiei toracice erau peste medie şi din această cauză aveau un volum şi o forţă vocală ieşită din comun. Într-unul din site-urile în care sunt prezentaţi pe larg marii cântăreţii de operă castrati se spune că mulţi dintre aceştia puteau susţine o notă muzicală fără pauză de respiraţie timp de peste 2 minute[...] Autorii cărţii "Primii ani ai operei şi operetei" sunt de părere că, de copii, cei cu voci bune erau castraţi pentru a nu li se îngroşa vocea. Numiţi "i castrati", aceştia erau capabili de performanţe vocale extraordinare pe care nu le-ar fi putut atinge nici femeile. Nu toţi castraţii au ajuns însă vedete. Cei mai mulţi proveneau din familii sărace. Adeseori, aceştia erau operaţi în condiţii insalubre, castrarea fiind făcută pe viu. Din cauza riscului apariţiilor infecţiilor, doar cei norocoşi scăpau. Istoricul Ioan Golban spune că, după estimări, în secolele XVII şi XVIII, în Europa au fost castraţi peste 5.000 de băieţi.”
Unii dintre cei mai faimosi cantareti castrati au fost: Carlo Broschi (Farinelli) (1705-1782),
Luigi Marchesi (1754-1829), Alessandro Moreschi (1858-1922, ultimul cantaret castrat),  Domenico Mustafa (1829-1912), G.B. Velluti (1781-1861).

Aveti o prezentare de pe Youtube a celor mai importanti cantareti castrati ramasi in istoria muzicii.

Si o inregistrare cu ultimul cantaret de opera castrat: