Contestat de unii, adulat de alţii, Nicolae Breban rămâne o figură marcantă a literaturii române contemporane. Prozatorul generaţiei 60 a marcat o epocă prin romanele sale, reuşind să rămână în centrul atenţiei şi după 1990. Autorul Drumului la zid a dat dovadă de o vitalitate debordantă, cărţile sale văzând lumina tiparului cu o consecvenţă demnă de invidiat.

De opera acestui creator de excepţie se ocupă în recenta sa carte Ioan Dorel Todea, lucrare intitulată Nicolae Breban şi metamorfozele romanului. Investigaţia conţine trei secţiuni ample, intitulate după cum urmează: Marile teme ale romanelor lui Nicolae Breban, Condiţia personajelor în opera lui Nicolae Breban şi Elemente de naratologie în romanele lui Nicolae Breban. Ele au fost precedate de o Introducere şi urmate de un capitol de Consideraţii finale şi de o Bibliografie  ce reuneşte cele mai importante titluri vizând lucrările critice şi teoretice dedicate romanului.

Noutatea demersului realizat de către Dorel Todea constă în relevarea temelor şi motivelor fundamentale prezente în opera lui Nicolae Breban, precum şi în evidenţierea principalelor tehnici narative specifice romancierului. În acest fel, exegetul reuşeşte să completeze aprecierile critice făcute până în prezent. Pentru a-şi impune propriul punct de vedere asupra operei scriitorului, reporterul migălos parcurge în mod sistematic opera brebaniană: proza, publicistica, memorialistica, interviurile, anchetele etc. Dintre obiectivele pe care şi le-a propus Dorel Todea putem aminti: circumscrierea unui „model brebanian” în contextul prozei contemporane, relevarea marilor teme ale romanelor, surprinderea condiţiei personajelor, evidenţierea elementelor de naratologie, precizarea influenţelor ce vin din partea unor mari maeştri precum Dostoievski şi Nietzsche. Metamorfozele discursului epic în romanul lui Nicolae Breban sunt analizate într-un moment de tranziţie în care disputa literară anunţă o profundă schimbare a paradigmei culturale. Pentru a-şi fundamenta demersul teoretic, criticul literar parcurge un număr impresionant de lucrări din sfera criticii, istoriei şi teoriei literare, dar şi din domeniul filozofiei şi al psihologiei. Este vorba de autori aparţinând unor epoci şi şcoli diferite. Lucrarea propune o analiză a romanelor reprezentative ale lui Nicolae Breban, pornindu-se de la ideea că modificarea perspectivelor narative a avut un impact decisiv asupra discursului narativ din perioada analizată. În ciuda minuţiozităţii cercetării, lucrarea nu este exhaustivă, opiniile formulate putând fi întregite sau nuanţate de către alţi exegeţi.

Pentru a circumscrie viziunea despre literatură a romancierului, Dorel Todea parcurge un material bibliografic considerabil, fiind mereu atent să nu îi scape nimic important. Dorel Todea se dovedeşte un cititor atent, care ştie să identifice o serie de aspecte inedite ale operei lui Nicolae Breban şi care reuşeşte să facă o serie de trimiteri intertextuale extrem de interesante. Criticul este preocupat să decodifice îndeosebi emblemele modernităţii din opera lui Nicolae Breban. Deşi se vede confruntat cu creaţiile unui mare scriitor, Dorel Todea nu foloseşte un ton apologetic. Dimpotrivă, el ştie să fie critic atunci când identifică scăderile operelor pe care le parcurge.

În ceea ce priveşte elementele de naratologie din romanele lui Nicolae Breban, Dorel Todea porneşte din nou de la o serie de citate elocvente. Înainte de toate, exegetul relevă importanţa construcţiei în creaţia epică a scriitorului.

Prin amplul studiu intitulat Nicolae Breban şi metamorfozele romanului, Ioan Dorel Todea a reuşit să realizeze o cercetare migăloasă, complexă şi originală, oferind o sinteză personală asupra operei unuia dintre cei mai importanţi romancieri români contemporani.

 AUTOR:  prof.univ.dr.Gheorghe Glodeanu