Ce înseamnă de fapt un oraş mic? Poate fi un oraş mic, „mare“?  Cum ar putea să devină un oraşel precum Sighetu un loc cu personalitate, de care să te simţi mândru? Ce i-ar putea determina pe tineri să se întoarcă în oraşul lor natal? 

 Iată doar câteva întrebari de la care aş vrea să încep acest dialog cu dumneavoastră.

 Dincolo de câinii vagabonzi, faţadele prăfuite şi blocurile scorojite, se ghiceşte usor stralucirea şi fastul de altădată al oraşului. Privind printre pozele de acum o sută de ani, constatăm că Sighetu a fost un oraş frumos (în toate sensurile posibile), dar nu ne ajuta cu nimic să ne pierdem in amintiri şi discuţii despre ce a fost cândva capitala Maramureşului. Intrebarea este: ce putem face pentru a avea iar personalitate şi farmec, de a face oraşul în care trăim un loc în care turiştii să vină cu plăcere pentru a se simţi bine, nu doar pentru a-l tranzita în dorinţa lor de a bifa Memorialul în drum de la Cimitirul Vesel înspre mănăstirea din Bârsana.

 De aici au plecat sau, mai bine spus, pe aici au trecut mulţi oameni importanţi sau care au devenit importanţi şi faimoşi. Dacă aceşti oameni ar fi strînşi acum la un loc şi provocaţi la discuţii, ar rezulta cît de „mare“ este acest oraş, evident în experienţa lor. 

 În general, incapacitatea, imposibilitatea sau lipsa de resurse îi determină pe tineri să rămînă în oraşul natal. Altfel, decizia de a rămîne în oraşele mici de provincie are de-a face cu calitatea locuirii şi atracţia oraşului sau oferta lui pentru aceşti tineri. In Sighet lipsesc multe şi aş enumera doar perspectivele economice şi viaţa culturală a marilor oraşe, însă lista e mult mai lungă şi o puteţi completa singuri. Tinerii şcoliţi şi inteligenţi care s-au întors „acasă“ şi încearcă să-şi descopere un destin în oraşul lor sunt poate singurii care ar putea aduce cu ei o schimbare. Le dă cineva o şansă, o mână de ajutor? Ce le oferim acestora să se întoarcă şi să pună umărul pentru dezvoltarea oraşului?

 Viaţa culturală din Sighet se reduce la câteva spectacole mari pe an, majoritatea cu sprijinul clubului Rotary, (singurul care mai face câte ceva pe linia asta de 10 ani în Sighet), câteva lansări de carte şi vernisaje (majoritatea la Sala Radio Sighet), festivalul de Datini si Obiceiuri de Iarna (care, cred eu, ar trebui regândit din temelii) şi alte câteva evenimente de amploare mai mică. Imbucurător este faptul că, în ultimul timp au apărut câteva manifestări deosebite (amintesc doar „Dialogul Artelor”, „Memoria Brătienilor”, „Zilele Culturii Iudaice” şi  regret dacă mi-a scăpat ceva important) care merită mai multă atenţie din partea noastră. Printre multele lucruri ce lipsesc oraşului aş menţiona un festival de vară care să aducă turişti în Sighet şi să-i reţină aici pentru câteva zile. Ar fi o oportunitate pentru turişti de a cunoaşte mai bine zona iar pentru agenţii economici, o pâine de mancat. De aceea, dacă cineva ar organiza un festival, aceştia ar avea tot interesul să sprijine un astfel de demers. (NR. Ştiu de intenţia unei persoane de a se organiza un astfel de eveniment de amploare în oraşul nostru, iar dacă se va materializa, o să aflaţi mai multe detalii în curând pe acest site).

 Avem nevoie de un oraş curat şi civilizat, cu şosele şi trotuare decente, în care să ne simţim în siguranţă pe orice stradă, la orice oră, cu multe parcuri bine întreţinute, astfel încât cei ce ne viziteză să-şi dorească să revină. Evident, Sighetu are multe lucruri de făcut până sa ajungă un loc de care să ne simţim mândri. Greşeala pe care o facem cu toţii e că aşteptăm să se întâmple ceva, suntem nemulţumiţi dacă nu se întâmplă, iar când se întâmplă sărim cu gura de pe margine şi cârcotim, mofturoşi, spunând că nimic nu e bine. Eu vă propun să sărim peste orgoliile personale şi să începem un dialog aici, pe acest site, să venim cu idei şi sugestii pentru a imbunătăţi imaginea oraşului şi a-l face cât mai atractiv atât pentru noi cât şi pentru turişti.

Consideraţi acest articol o provocare spre dialog. Împreună putem gasi soluţii viabile şi ne putem face auziţi!