logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Numai oamenii fără cultură ar putea suprima cultura la Sighetu Marmaţiei? PDF Imprimare Email 2784 Afişări
Scris de Florentin Nasui   
Miercuri, 26 Ianuarie 2011 06:09

Un proiect greşit abordat

 Ioan Tivadar, directorul Şcolii de Arte „Gheorghe Chivu”, şeful Comisiei de Cultură din Consiliul Local Sighet: „În şedinţa din decembrie trecut  a CL Sighet, a fost prezentat un proiect de hotărâre întocmit de un serviciu de specialitate al Primăriei în care se propunea desfiinţarea  celor 4 instituţii de cultură finanţate din bugetul local şi comasarea lor în cadrul unei Direcţii de cultură şi comunicare. Consilierii locali, după o dezbatere furtunoasă,  au fost şi pro şi contra. Eu, din start am demonstrat pe puncte că proiectul este greşit abordat, motiv pentru care, cu majoritate de voturi, proiectul a fost respins şi  amânat pentru o rediscutare. Deja proiectul l-am analizat  la nivelul celor 4 importante  instituţii de cultură vizate, urmând ca în aceste zile să-l discutăm şi în Comisiile  de specialitate ale CL. Eu sunt de acord cu  eficientizarea tuturor serviciilor şi structurilor  finanţate de la bugetul local, (Poliţia Comunitară, Urbana, Serviciul Social etc.) nu numai a instituţiilor de cultură”.


Staţi! Luminaţi-vă  faţa!

Vasile Muste , directorul Casei Municipale de Cultură : „A desfiinţa înseamnă a suprima fiinţa. Cui îi este îngăduit să desfiinţeze identităţi? De 43 de ani Ansamblul Folcloric MARA al Casei de Cultură (unul dintre cele mai mari, mai longevive şi laureate ansambluri de amatori din câte au existat şi există în România) care a reprezentat Maramureşul şi România pe aproape toate meridianele lumii, va fi suprimat odată cu Casa de Cultură. Un imens prestigiu poate fi anulat printr-o singură ridicare a câtorva mâini. Noua instituţie care se vrea înfiinţată nu are identitate şi nici degrabă nu va avea. Identitatea se câştigă în timp cu muncă şi talent. De 37 de ani scriitori din toată ţara dar şi din Ucraina, Cehia, Slovacia, Serbia, Republica Moldova, Elveţia, Ungaria,  S.U.A., vin invitaţi de Casa de Cultură la Sighetu Marmaţiei unde transformă acest oraş, pentru câteva zile, într-o capitală a poeziei romaneşti şi europene. În numele cui (a cărei direcţii, a cărei comunicări?) vor fi invitaţi în această toamnă poeţii la Sighetu Marmaţiei? În ce direcţie şi prin ce fel de comunicare se vor întâlni scriitorii de pe pământul mişcător cu prietenii lor din stele: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Laurenţiu Ulici, Ion Iuga, Adrian Păunescu,  Ion Stratan, Teohar Mihadaş, Radu Săplăcan,    Grigore Vieru, Lucian Valea, Gheorghe Chivu? Cine poate crede că a desfiinţa Muzeul Maramureşului, Casa de Cultura, Şcoala de Arte, Biblioteca municipală, instituţii cu identităţi distincte în Maramureş şi a înfiinţa  una singură care n-are nici o identitate. Culturii i s-a adăugat, de către legionari  cuvântul propagandă, comuniştii au adăugat educaţie socialistă iar astăzi vrea să i se adauge comunicare.  Nu este de fapt un atac fără precedent asupra culturii din municipiul Sighetu Marmaţiei? Eu aşa cred că este, ba mai mult, a desfiinţa aceste instituţii şi a înfiinţa una nouă este asemeni cum l-ai desfiinţa pe Herodot a cărui glorie ţine de aproape 2500 de ani şi a înfiinţa un alt Herodot (societate de salubrizare) la Sighetu Marmaţiei. Santinelă cum sunt, în nordul acesta de ţară, am obligaţia să bag glonţ pe ţeavă   şi să strig: Staţi! Luminaţi-vă faţa!”

Echim VanceaCine va avea curajul de a întina istoria culturală a Sighetului?

Echim Vancea, directorul Bibliotecii Municipale”Laurenţiu Ulici” : ”La ce bun instituţii de cultură într-o vreme de criză (fără semnul întrebării). La cumpăna timpilor, când un an trecea într-altul, relevându-i omului, pentru o clipă, dimensiunile adevăratului său timp, trecut şi viitor, din perspectiva unor desfaceri şi refaceri am aflat de intenţia administraţiei publice locale de „desfiinţare” a instituţiilor publice de cultură sighetene  şi punerea lor sub cupola unei Direcţii de (pentru) cultură şi comunicare, cu scopul, declarat, de eficientizare economică a acestora. De la privirea unui cum se poate face am trecut rapid la întrebarea cum este sau cum ar fi cu putinţă ceea ce s-ar putea face (?) acolo unde măsura şi cezura îi arată timpului carenţa. Ignorându-le şi neţinând seamă de istoricitatea social-istorică şi culturală a fiecărei instituţii în parte – deh, de partea celor interesaţi de răpirea identităţii culturale a fiecărei instituţii stă legea, fie ea strâmbă ori nu! –, trecând peste rotiri ale timpilor prea puternici şi prea slabi (cum ar zice Hegel) şi prea puţin păsându-le dacă doare, oamenii locului din administraţia publică locală au decis a pune pietre de hotare între lucruri ce au trecut pentru totdeauna fixând pe orizontul negru al viitorului dorinţelor lor ţinte luminoase de-a pururea de neajuns. Asta în ciuda faptului că aceea direcţie – (s-a fost vehiculat şi ideea unui centru de execuţie culturală! ) – preconizată ar aduna sub acelaşi „steag” instituţii de patrimoniu (Muzeul Maramureşului şi Biblioteca Municipală „Laurenţiu Ulici”) cu instituţii care vizează petrecerea timpului liber potrivit dorinţelor şi înclinaţiilor individuale (loisir/ în greacă schole). „Spre deosebire de lenevire, care desemnează absenţa unei ocupaţii, loisir-ul poate însemna, în societatea contemporană, supraabundenţa activităţilor, inclusiv a activităţilor captivante sau anevoioase. Mentalitatea modernă a transpus la timpul tradiţional gratuit al loisir-ului criteriile constringente de organizare şi de randament ale activităţilor productive. Una din cauzele acestui mimetism este faptul ca loisir-ul unora a devenit industrie pentru alţii. În istorie ca şi în cotidian acţionează viclenia raţiunii( Hegel) evenimentele petrecându-se într-un şir pare că mai înainte determinat. Aşadar ştie cineva cât se câştigă şi cât se pierde prin această comasare instituţională? Nu cred. Şi asta din pricină că, înainte de orice, ar trebui făcut un studiu de piaţă. Cum este cu putinţă ceea ce se vrea? Simplu. Plângerilor noastre ni se pun în faţă siderala muzică a crizei economice. A lipsei de resurse financiare. Instituţiile de cultură sighetene trăiesc, în aceste zile, cu neliniştea zilei de mâine” în cioante! Cineva spunea că dintre doi lei care se luptă şi se devoră nu se va mai găsi, sub lumina soarelui, decât două cozi.

 [Fără îndoială ceea ce are să se întâmple se va-ntâmpla, dar e păcat şi nu e demn ca, atunci când timpurile sunt foarte serioase, un popor să joace mica comedie a luptelor sale dinăuntru]  (Mihai Eminescu). Deci, nu cred că oarecine va avea curajul de a întina istoria culturală a Sighetului! A Maramureşului! Nici astăzi şi nici în ziua de mâne!”

Cultura, bastion de apărare a identităţii şi intereselor  noastre naţionale!

Mihai Dăncuş, directorul Muzeului Maramureşului: „Eu cred că trebuie făcută o analiză economică serioasă, la nivelul tuturor instituţiilor bugetare ale oraşului, să vedem care este ponderea reală a cheltuielilor instituţiilor de cultură din  bugetul total alocat  tuturor celor finanţaţi de Primărie şi CL. Asta, întrucât se induce falsa idee că noi am fi bugetofagii oraşului. Aceste lucruri trebuie clarificate corect, fără pasiuni şi  implicaţii politice. Atunci când e vorba de cultură şi viaţa acestui oraş, trebuie să lăsăm patimile politice deoparte. Desigur, fiecare dintre instituţii trebuie să-şi ghideze  activitatea în condiţiile de austeritate, de reducere a cheltuielilor. Noi am găsit deja asemenea soluţii. Totodată, cred că instituţiile de cultură care au dat şi dau prestanţă oraşului, trebuie să-şi păstreze identitatea. Dacă ele îşi vor pierde personalitatea juridică, drumul până la autodizolvare este scurt. Când vrei să scapi de o instituţie sau de o persoană care conduce acea instituţie, nu-i dai bani. Este o tehnică veche în România. Apoi vine altul, lui îi dai bani şi îl lauzi apoi că iată ce soluţii bune a găsit noul venit. În această săptămână voi fi primit în audienţă la Ministerul Culturii pentru a găsi şi alte surse de finanţare, de la Consiliul Judeţean, sau chiar de la minister. Din păcate, legislaţia actuală ne încătuşează cu celebra descentralizare. După instituţiile de interes naţional, urmează cele de interes zonal, aşa cum este cazul nostru, al Muzeului Maramureşului, care a avut anul trecut 30 de mii de vizitatori-plătitori, muzeu care este  membru în diverse structuri importante  la nivel naţional şi intenţional, un muzeu care nu poate fi în nici un caz dizolvat de un consiliu local, vremelnic aflat la pupitru, care, nu trebuie să uite un lucru esenţial: Cultura este un bastion de apărare a identităţii şi intereselor  noastre naţionale, în contextul geopolitic internaţional!”

Mă  socotesc un om aparţinând acestui domeniu, al culturii

Eugenia GodjaEugenia Godja, primarul municipiului:”Chestiunea pe care am discutat-o pe seama instituţiilor de cultură a fost rău înţeleasă! Nu ştiu, cine a vrut să denatureze sensul real al măsurii şi în ce scop? Noi nu am discutat niciodată că desfiinţăm instituţiile de cultură din municipiul Sighetu Marmaţiei. Eu, mă socotesc un om aparţinând acestui domeniu şi mă doare sufletul când văd că acei care   nu ar avea dreptul să vorbească de cultură sunt cei care acuză. (e vorba de unii consilieri locali - n.n.) Noi, executivul, am  vorbit de unificarea instituţiilor de cultură cu păstrarea identităţii  şi activităţii fiecăreia şi reorganizarea sistemului financiar-contabil din aceste instituţii. Anume, înfiinţarea unui centru financiar care să gândească repartiţia echilibrată a resurselor insuficiente  şi găsirea modalităţilor prin care, pe lângă ce poate oferi administraţia locală să se găsească resurse colaterale, extrabugetare, fie pe proiecte, fie  pe alte activităţi. Nu am putut crede nici o clipă că propunerea noastră poate căpăta aşa o interpretare eronată şi o intensă mediatizare fără rost pe acest subiect. Mă întreb cine a avut interesul să vehiculeze  o asemenea  idee deformată în tot oraşul? Repet:nu am vrut să desfiinţăm instituţiile de cultură, ci să centralizăm problemele financiar -contabile într-un singur serviciu comun pentru cele 4 instituţii vizate. Mai mult, din 2011, nu mai avem noi voie să stabilim fondul de salarii, care va fi stabilit direct de la minister. În această situaţie, un centru financiar comun trebuie să gândească la toate soluţiile prin care să poată menţine instituţiile în stare de a funcţiona. De peste 10 ani, de când sunt primar, m-am luptat ca un leu pentru a asiguraculturii  cât s-a putut mai mult  din bugetul local  întrucât respect oamenii din sistem, iar prin activitatea lor respect toate cele 4  instituţii de cultură. Dar, în contextul economic actual, toţi trebuie să gândim la varianta financiară pe care trebuie să o adoptăm pentru a putea supravieţui. Că se va ajunge şi la reduceri de personal, este posibil. Depinde de instituţii cum îşi vor drămui banii. Atât eu, ca profesor, cât şi viceprimarul Ovidiu Nemeş, ca jurist,  dar  şi Consiliul Local avem capacitatea să gândim la ceea ce este important pentru oraş ca instituţie reprezentativă. Numai un om care nu are o perspectivă şi care nu cunoaşte trecutul cultural  al acestui oraş, poate gândi la o soluţie atât de aberantă:desfiinţarea instituţiilor de cultură. Eu, sigur NU! „

  În concluzie: dacă actualul Consiliu Local doreşte dinadins să fie lapidat, atunci, întrebarea din titlul acestei anchete poate avea un răspuns…ambiguu! 

AUTOR: Florentin Nasui

SURSA: GRAIUL.RO


Share
Ultima actualizare Miercuri, 26 Ianuarie 2011 06:19
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


Ultimele anunturi

Linkuri

Parteneri

.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact