 Opţionalul "Educaţie pentru sănătate", care se predă de la clasa I până la a VIII-a, conţine capitole despre "Sănătatea reproducerii şi a familiei", dar a fost adoptat de prea puţine şcoli. Aşa că discuţia despre sex cade de multe ori în sarcina diriginţilor, aceeaşi profesori de motivaţi, cu salarii mici şi multe îndatoriri. Şi, la rândul lor, părinţii amână cât pot discuţia, speriaţi probabil de faptul că a tunci când îşi vor aborda copiii li se va răspunde la fel ca în celebrul banc: "Da, ce vrei să ştii despre sex?". În timp ce în alte ţări cunoaşterea corpului uman începe la grădiniţă, discuţiile despre sex rămân în şcoala românească la coada programei sau la nivel de şu şoteli între colegi. Astfel că veştile despre fete rămase însărcinate şi la 11 ani rămân o normalitate a ştirilor de la ora 17.00. "Să se introducă în toate şcolile secundare, pentru elevii ajunşi la pubertate, educaţia sexuală, care trebuie considerată solidară cu educaţia morală şi religioasă. (...)
Paralel cu acţiunea şcolii în această latură a e ducaţiei, să se înceapă o energică acţiune extraşcolară pentru combaterea pornografiei", se arăta în "Educaţia. Revistă pentru şcoală şi familie", din 1929. Însă nici acum, după mai bine de 80 de ani, şcoala românească nu e mai tolerantă cu subiectele tabu, iar uşile psihologilor şcolari nu prea sunt deschise de elevi, de multe ori jenaţi să iniţieze o discuţie despre sex. "Tabuurile din familie sunt preluate de copii, mai ales că părinţii încearcă să amâne cât pot de mult momentul."
|
