logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Pr. Prot. Vasile- Aurel Pop: Duminica a 20- a după Rusalii - Învierea tânărului din Nain PDF Imprimare Email 824 Afişări
Scris de Sighet Online   
Duminică, 10 Octombrie 2010 04:35
Primul an al activităţii pământeşti a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, an în cursul căruia Iisus a propovăduit în Galileia, descoperind parţial taina persoanei Sale teandrice, a fost bogat în evenimente cu caracter de semne şi minuni propriu zise.
       Citind cu atenţie cele patru cărţi ale Noului Testament, primele de altfel,este vorba de sfintele evanghelii, putem spune că în prima parte a activităţii Domnului minunile joacă un rol precumpănitor, pe când în cea de a doua ele devin mai rare, evangheliştii insistând îndeosebi asupra cuvântărilor şi parabolelor.
       Minunile se constituie în principalele semne de recunoaştere a lui Mesia. Mântuitorul Însuşi, răspunzând trimişilor lui Ioan, veniţi pentru a afla dacă El este Mesia, le va zice: “ Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte” ( Luca 7,22 ).
       Prin minunile Sale, Hristos se arată ca fiind Mesia şi îşi descoperă puterea Sa dumnezeiască, care se manifestă pe toate planurile creaţiei.
       Toate minunile săvârşite de Domnul nostru Iisus Hristos sunt lucrări mai presus de fire şi manifestări ale puterii Sale dumnezeieşti, însă puterea Sa făcătoare de minuni se dovedeşte a fi neasemănată, mai ales în învierea morţilor.
       Duminica a 20- a după Rusalii ne duce cu gândul în oraşul Nain unde Mântuitorul Iisus Hristos învie din morţi pe un tânăr. Această minune săvârşită în orăşelul Nain, aşezat la sud de Nazaret pune în lumină o altă faţetă a lucrării lui Iisus. Aici Se va descoperi El prima dată ca stăpân al vieţii şi al morţii şi va da o nouă dovadă a dumnezeirii Sale.
       Apropiindu- Se, împreună cu ucenicii , de porţile cetăţii, Iisus a văzut o mulţime mare care ducea la mormânt pe fiul unei femei văduve. Evanghelistul Luca, singurul care relatează minunea precizează că tânărul mort era unicul copil al acestei femei văduve, punând astfel în lumină şi mai pregnant durerea acesteia. Tot el adaugă:” Şi văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis:Nu plânge!”( Luca 7, 13 ). În adânca Sa milostivire Iisus nu aşteaptă ca mama îndurerată să-L roage; femeia nu rosteşte niciun cuvânt, dar durerea i se citea pe faţă. Domnul nu îi spune decât două cuvinte:” Nu plânge”. Spre a alina suferinţa sfâşietoare a mamei, Hristos s-a apropiat de sicriu şi, atingându- Se de el, porunci celui mort: Tinere, ţie îţi zic scoală-te”, iar acesta s-a ridicat numaidecât şi începu să vorbească, iar Iisus l-a redat mamei sale.Prin aceasta îi arată ei şi nouă că tot ce avem vine de la El, dar ne poate fi luat în orice clipă, fiindcă nimic nu ne aparţine, în adevăratul sens al cuvântului. Învierea tânărului din Nain reprezintă prima abolire a morţii, prima înfrângere a acestei forţe distructive care îl ameninţă mereu pe om şi pe toate celelalte făpturi. Sigur că ulterior tânărul se va duce alături de strămoşii săi, căci moartea nu va fi fost eliminată din planul existenţei; dar rămâne ca o anticipare a biruinţei de la sfârşitul veacurilor.
       Martorii acestei minuni s-au umplut de frică mare şi au început să-L slăvească pe Domnul zicând:” Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său” ( Luca 7, 16 ), Tulburaţi profund cei de faţă au înţeles că prezenţa lui Iisus printre ei era un semn al bunăvoinţei arătate de Providenţă faţă de Israel.
       Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că:” a venit în lume să-l caute şi să-l mântuiască pe cel pierdut” ( Luca 19,10 ), cu alte cuvinte scopul suprem al venirii Sale în lume şi, în final al jertfei Sale pe cruce este mântuirea lumii. El ne-a învăţat că moartea sufletească este mai periculoasă decât moartea trupească. De aceea El a spus:” Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, ci mai degrabă temeţi- vă de acela care poate ca şi sufletul şi trupul să le piardă în Gheena” ( Matei 10,28 ). Prin expresia “ moartea sufletească” nu trebuie să înţelegem moartea sufletului, căci acesta este nemuritor, el trăieşte în veşnicie, chiar după dispariţia trupului prin moartea biologică, ci o stare de decădere morală în care ajung unii, datorită unor păcate grele pe care le săvârşesc, datorită îndepărtării totale de învăţătura Bisericii, prin aceasta  întrerupând orice legătură cu Dumnezeu. Unul din marii teologi ai secolului al XIV- lea, Sfântul Grigorie Palama, sesiza faptul că precum despărţirea sufletului de trup însemnează moartea trupului, tot aşa despărţirea sufletului de Dumnezeu este moartea sufletului.
       Din nefericire, în vremea noastră, numărul celor morţi sufleteşte este foarte mare şi se înmulţeşte pe zi ce trece. După  două mii de ani de viaţă creştină, în loc să fim cât mai aproape de Dumnezeu şi de învăţătura adusă în lume de Unul Născut Fiul Său, prin care s-au luminat veacurile creştine, nu mai vrem să ştim de Dumnezeu, nu-L mai iubim pe Fiul Său, nu mai suntem mulţumiţi de principiile sănătoase şi mântuitoare ale moralei creştine, pe care le considerăm adeseori învechite şi depăşite. Constatăm că avem printre noi atâtea mame care, ca şi văduva din Evanghelie, îşi însoţesc neputincioase copii- uneori unicul- spre cimitirul morţii sufleteşti.
       Drept aceea acum când ne aducem aminte de văduva nefericită din Evanghelie, Iisus Hristos îşi îndreaptă chemarea în primul rând către tineri:” Tinere ţie îţi zic scoală-te!”. Astăzi mai mult ca  oricând, tineretul trebuie să-L cunoască pe Hristos şi să se împărtăşească din comoara învăţăturilor Sale mântuitoare.
       Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să privim cu luciditate realitatea vremurilor pe care le trăim. Omenirea întreagă, în general şi, tineretul în special stă în faţa unori mari provocări. Ne confruntăm tot mai mult cu tendinţa de globalizare şi de secularizare cu o lume care tinde să minimalizeze şi să marginalizeze principiile şi valorile moralei creştine.
       Tineretul se confruntă tot mai mult cu păcate grele şi cade pradă acestora prin neascultare, prin desfrânare, prostituţie, pruncucideri prin avort, beţii, înjurături,tâlhării, ucideri, consumul de droguri, etc. De dragul satisfacerii unor plăceri de o clipă poruncile lui Dumnezeu sunt nesocotite iar valorile binelui, dreptăţii şi frumosului sacrificate.
       Acum mai mult ca oricând trebuie să stăm neclintiţi în faţa atâtor provocări. Familia, şcoala , Biserica, întreaga societate prin instituţiile abilitate trebuie să-şi intensifice acţiunile şi misiunea lor ca frumuseţea şi exuberanţa tinereţii, principiile sănătoase şi mântuitoare ale moralei creştine să nu fie îngenunchiate şi sacrificate, să-i ţinem aproape pe tinerii noştri de Biserică, de Hristos şi mereu să-i îndemnăm pe cei căzuţi să audă chemarea Stăpânului vieţii şi morţii: “ Tinere ţie îţi zic scoală-te”.


AUTOR:     Pr. Prot. Vasile- Aurel Pop


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact