Intervalul de varsta 2-7 ani prezinta o serie de achizitii in ceea ce-i priveste pe copii, din toate punctele de vedere. Paiget sustinea ca aceasta etapa poarta numele de stadiul gandirii preoperatorii. Chiar daca achizita limbajului, capacitatea de imitare si de angajare in jocuri simbolice sunt principalele caracteristici, exista si unele limite: egocentrismul si conservarea. Fiindca am vorbit data trecuta despre conservare, hai sa vedem ce anume inseamna egocentrismul.

Egocentrismul copilului din stadiul preoperator, adica incapacitatea sa de a intelege ca ceilalti au ganduri, sentimente si perceptii diferite de ale sale, a fost ilustrat intr-unul din experimentele cele mai celebre ale lui Piaget, si anume problema muntelui. Piaget si Inhelder (1956) au pus copii intre 4 si 12 ani sa spuna in ce fel va vedea o papusa, din diferite pozitii, un model format din trei munti de dimensiuni diferite.

Copiilor li s-a cerut:

a) sa aleaga dintr-un sir de fotografii imaginea care corespunde “punctului de vedere” al papusii;

b) sa aleaga o fotografie la intamplare si apoi sa aseze papusa in pozitia care corespunde acesteia;

c) sa aranjeze trei munti tridimensionali “de jucarie” asa cum sunt ei vazuti de papusa.

S-a constatat ca la varsta de 4-5 ani, copiii aleg de obicei in functie de propria lor perspectiva, nu de cea a papusii. Abia la 9 ani ei reusesc sa se transpuna in pozitia acesteia. Concluzia lui Piaget a fost ca la varstele mici copiii nu se pot rupe de egocentrism.

Iata mai jos un clipulet care ilustreaza sarcina celor 3 munti. Aici, copilul interactioneaza cu experimentatorul. Fiecare dintre cei doi se afla in pozitii diferite in fata unei machete cu niste munti. Copilului i se cere sa spuna ce anume vede. Ulterior se schimba locurile, iar sarcina copilului este de a descrie ce anume vede acum experimentatorul (care se afla pe pozitia ocupata de copil anterior). Iata rezultatele.