 Nicolae Iuga (n.1953 la Săliştea de Sus, MM) a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. A susţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu o teză referitoare la etica creştină, sub îndrumarea lui Andrei Marga. A întreprins călătorii de studii în Europa, Maroc şi Israel. În prezent este conferenţiar de Filosofie şi ştiinţă politică la Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad. N. Iuga este autor al volumelor: “Întoarcerea Casandrei” (eseuri) 1999; “Profesorul şi sirena” (eseuri) 2001; “Filosofia contemporană despre morala creştină” 2002; “La porţile Occidentului” 2003; “Cercul şi copacul. Repede pentru o monografie a esotericului” 2005; “Bisericile creştine tradiţionale spre o etică globală” 2006; “Le Cercle et l’Arbre de la Vie. Essais sur les racines de l’esoterisme dans la philosophie antique” 2007; “Un Muzeu de caricaturi” (analize politice) 2007; “Cauzalitate emergentă în filosofia istoriei” 2008. A tradus din limba franceză texte aparţinând lui Ellie Wiesel, Karl Jaspers şi Hassan II, Regele Marocului şi este colaborator de mai mulţi ani la revistele „Gracious Light” (New York) şi „Cathiers de psychologie politique” editată de Universitatea din Caen (Franţa). „Dumnezeu şi mersul istoriei”, volumul pe care doresc să vi-l prezint în continuare, a apărut în 2010 la editura Limes din Cluj-Napoca si este o colecţie de eseuri despre specificul cauzalităţii în istorie.
Recunosc cu ruşine că acesta este primul volum al domnului Nicolae Iuga pe care l-am citit, motiv pentru care nu pot face nicio comparaţie cu celelalte volume ale autorului, şi că, acum două zile când domnia sa mi l-a înmanat, întâlnindu-ne întâmplător pe stradă, am avut temerea că voi avea de a face cu un volum insipid, plictisitor. După primele pagini însă, cartea m-a atras ca un magnet, şi m-a pus în postura onorantă de a scrie câteva cuvinte despre ea. Volumul de eseuri „Dumnezeu şi mersul istoriei” este scris într-un stil uşor accesibil cititorului dornic de lectură, dar lipsit de prea mult timp şi răbdare în a savura expuneri filosofice de substanţă, şi abordează câteva analize, teorii şi dezvăluiri foarte interesante având ca punct comun specificul cauzalităţii în istorie.
Voi încerca în continuare să vă încit spre lecturarea acestui volum prin dezvăluirea câtorva subiecte dezbătute în cele 12 eseuri ale acestui volum.
În primul capitol, domnul Iuga ne vorbeşte despre „Diplomele Maramureşene” publicate de Ioan Mihalyi de Apşa în 1900, care dovedesc prezenţa românilor din Maramureş începând cu anul 1300, ca fiind autohtoni şi ca avţnd statut de nobili, demontând ipoteza potrivit căreia românii din Transilvania ar fi fost păstori semi-nomazi, care nu au avut o civilizaţie şi cultură proprie decât în sec. XVIII.
Din al doilea capitol, „Andrei Şaguna despre traducerea Bibliei”, aflăm că aici, în Maramureş, s-au tradus sub influenţa ideilor lui Jan Hus, pentru prima dată în limba română, părţi importante din Biblie, demonstrând capacitatea şi forţa Bibliei traduse de a fixa limba şi de a-i forma capacitatea de gândire şi expresie.
Un capitol extrem de interesant şi incitant, plin de dezvăluiri foarte importante este cel despre relaţia ambivalentă dintre Biserica Ortodoxă Română şi puterea politică din 1989 până în prezent, precum şi cauzele ei.
Capitolul „Ecumenism şi catolicism în concepţia lui Hans Kung” este dedicat cărţii acestuia despre viitorul Bisericii Catolice, o atenţie specială acordându-se capitolului „Manipularea adevărului”. Ideile lui Hans Kung au fost contrazise oficial de Biserica Catolică prin Declaraţia „Mysterium Eccesiae” în 1973, prin Sfânta Congregaţie, succesoarea Inchiziţiei.
În capitolul „Retorica beligeraţiei”, teoria de bază a domnului Nicolae Iuga este cea care susţine că un anumit tip de motivare a războiului va determina apariţia unor structuri de comunicare specifice, precum şi a unei retorici de asemenea specifice, care vor căuta să-şi subordoneze adevărul cognitiv.
Un subiect de mare actualitate dezbătut de acest volum este cel despre condiţia şi rolul femeii în cotidian, cu toate prejudecăţile care domină acest subiect, precum şi fenomenul prostituţiei.
În capitolul „Statutul limbii engleze şi poziţia globală a SUA”, autorul descrie fenomenul „lingua franca” de-a lungul istoriei prin exemple concrete, excluzând însă cu numeroase argumente legitimitatea de a incadra limba engleză în „lingua franca”. Acest capitol mi se pare a fi puternic influenţat de teoriile lui Noam Chomsky, ceea ce e puţin surprinzător din partea unei persoane cu vederi şi concepţii liberale, însă argumentele folosite sunt cât se poate de pertinente şi de realiste.
Volumul se incheie cu un foarte interesant interviu acordat de autor lui Aurel Pop, un detaliu incitant şi potrivit pentru o dezbatere mai extinsă fiind dezvăluirea despre Petre Ţuţea care, în timpul comunismului premea o pensie de la Uniunea Scriitorilor fără să fi publicat nimic.
Închei acestă recenzie cu invitaţia de a citi şi reflecta asupra eseurilor expuse în volumul „Dumnezeu şi mersul istoriei” de catre profesorul Nicolae Iuga.
"Nicolae Iuga face proba unei remarcabile culturi teoretice, consacrandu-se drept unul dintre cei mai competenti analisti ai evolutiilor din diferite domenii, pe care ii avem in Romania, in momentul de fata" (Andrei Marga) LECTURĂ PLĂCUTĂ!
|
