|
Am închis cartea. Am ieșit din locuință și am coborât pe scări curate, în liniște. Afară văd o potaie, mă cunoaște de multă vreme… nu mă bagă în seamă. Mai încolo câțiva mârâie, dar nu se simt în stare să facă altceva. Trec pe străzi tăcute, și văd grupuri, grupulețe; aici stau tolăniți vreo 7 mai mici și mai mari. Este locul lor, este orașul lor. Mă uit pe unde să trec “să nu le dau ocazia”… să nu îi deranjez. Îi ocolesc. Ce plimbare frumoasă, aici din start ai o clară prioritate. Îmi povestea o prietenă că ea a dus acasă câțiva câini, îi ține în curte, îi îngrijește; tot respectul meu, dacă ține la ei, și are chef, timp, energie pentru asta; dar ce faci cu celelalte milioane de javre din această țară? În ceea ce privește lupii (Canis lupus) – strămoșii câinilor, cred că trebuie să facem tot posibilul pentru a păstra haitele lor care mai supraviețuiesc prin peisajele de pe la noi; a ține câini (Canis lupus familiaris) de către oameni, este o opțiune personală respectabilă și există multe beneficii din aceste relații interspecifice… atât pentru câine cât pentru om; dar ce faci cu milioanele de câini ferali, nici sălbatici nici domestici… care ajung să ucidă oameni? Am mai scris despre asta cândva:
Orașul acesta este din ce în ce mai liniștit. Au plecat mulți. Oamenii nu prea umblau pe stradă. La ce să iasă din casă printre cohortele canine? Plimbare pe stradă, trebuie să te întrebi dacă poți să riști. Dacă ai probleme cu inima, nu e cazul. Dacă ești copil, femeie, nu e cazul. Dacă ești bărbat… hai că mai merge; riscul este doar să mori. Ce este frumos cu câinii aceștia, urmașii lupilor domesticiți în urmă cu circa 15.000 de ani, este că acum nu le mai este prea frică de om, și mai ales dacă sunt în haită, tehnic le este destul de simplu să te omoare. Nu se întâmplă azi, că ai noroc. Adică ești la cheremul lor… dacă ieși din casă… prin oraș. Oricum, o plimbare prin localitățile de pe la noi prezintă o atracție turistică mortală. Erau la un colț de stradă niște umanoizi, perfect bronzați, deși era primăvară. Scuipau semințe, pe gură. Ei sunt comisia de primire a turiștilor. Este seară. De pe niște copaci care încă nu au fost tăiați, se ridică un stol enorm de cioroi, iar vacarmul este acompaniat de lătratul din multe locuri a unor javre care au început un concert lunatic. Mă uitam unde este oare Tarkovsky… ca asta merită imortalizat… filmat. Este o atmosferă specială… UE la începuturi de secol 21.
25 martie 2013. După-masă târzie, ora 7, imediat începe ședința Clubului, cel mai select de pe la noi. Hotelul X este acum cel mai plăcut mediu din centrul Maramureșului Istoric. Discut la telefon în fața hotelului… Câinii stăteau liniștiți, ori lătrau sau se hârjoneau între ei – prin frumosul parc unde copiii au locuri de joacă -… La un moment dat constat că o haită întreagă în goană se apropie de mine, latră fiecare de nu mai poate. Culmea, că nu există nici un motiv concret, deja puteau să se obișnuiască cu prezența mea, dar luptele dintre ei au declanșat la un moment dat un atac în altă direcție… Era destul ca din hazard unul să miște în direcția mea, și alți câțiva au făcut la fel, imediat cu toții goneau spre mine și atenția lor a fost captată de “pradă”. Eu eram animalul încolțit. Nu este vorba de potăi mărunte, javre lihnite aciuate prin zonele centrale ale orașului, inclusiv prin Centrul Vechi și pe lângă Primărie, nu e vorba de jigodiile de pe lângă blocuri… ci de o haită de animale puternice, câini ciobănești cu blană albă…. Până acum nu am văzut așa ceva pe la noi, iar o haită atât de mare și compactă de câini ciobănești – niciodată. Aceștia sunt câinii care sar și la urs, și pot să îl și doboare…. deci tehnic le este fezabil să omoare orice om. Se apropiau din ce în ce mai tare, latră fiecare și îi sar balele, deja sunt la 1 metru cei mai apropiați și sunt câinii în semicerc… Când încep să urlu la ei să vadă că nu mă impresionează… își dau seama că nu o să fie chiar ușor să mă muște, îi opresc pentru moment… și mă retrag lent… fără să îi pierd din vedere. Vacarmul este nemaipomenit… iar atacul din ce în ce mai apropiat. Vine o mașină și șoferul începe să claxoneze cât poate iar câinii pleacă… în treaba lor. Se întind liniștiți prin parc, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Din mașină coboară o femeie, și intrăm amândoi în frumosul și luxosul hotel. Puțin a trebuit să (nu) iasă un circ perfect demn de Uniunea Europeană în secolul 21. Și-au găsit și ei momentul, ca la ce chef aveam, cred ca scoteam ochii la jumătate dintre ei, așa pentru început… în rest nu știu ce puteai să le faci, că nu păreau prea vulnerabili. Poate că reușeai să luxezi gâtul câtorva, dar primeai la mușcături între timp… de nu există. Dacă te înconjurau și săreau pe tine, puteai să mori destul de ușor, dacă te mușcă careva de zona gâtului, sau este sfârtecată careva arteră, așa cum a murit japonezul din centru Bucureștiului… iar acolo era vorba de o jerpelită potaie, nu de 12 câini ciobănești dintre cei mai mari. Te gândești, are unul de acesta circa 40-60 kg… să zicem o medie de 50, iar la 12 “bucăți” te confrunți cu… 600 kg de câine pe tine… și nu ai practic nici o șansă. Ciobăneștii aceștia se dau și la urs, fără probleme, noroc că nu au dimensiunea unui mastiff englez, unde un mascul a avut și 130 kg. Cât de traumatizat poate rămâne un copil… sau o fată, femeie… atacată spre exemplu de 600 kg de câini agresivi? Dacă Boschito, o javră bucureșteană de 2 bani, a putut să îl ucidă pe japonezul-imprudent care a vizitat aceste frumoase meleaguri din Uniunea Europeană… atunci aici… este un moment complicat. Cred ca și ei au avut noroc, că existau doar două variante, ori să mă omoare, ori până acum nu mai era nici unul dintre ei. Așa cum zicea un coleg: când a văzut pielea întinsă pe gard, a știut imediat că e ceva problemă cu vaca.
În hotel, barmanul se uită și el la “turma” de câini ciobănești din parc, aud că personalul din hotel nu are curajul să plece acasă din cauza lor, iar o femeie/ fată care a fost cazată aici (cineva din Austria sau Australia), a ieșit să facă jogging prin parc, unde ceva câine i-a sfârtecat gamba… Să faci jogging pe la noi poți, doar dacă ai viteză mai mare decât câinii. La mine nu e cazul. Și la nimeni dintre oameni nu e cazul. Franțuzoaica X care a fost pe aici în urmă cu câțiva ani… atât își aduce aminte: că au fost mulți câini pe stradă… Englezul care a făcut o plimbare prin parc, desigur că a ajuns la urgență, mușcat de careva câine care stăpânește acest minunat loc care atrage turiștii. Lângă frunza aceea care trebuia să atragă turiștii-inconștienți în România, trebuia să mai apară și o haită de câini care doboară omul. Totul pe fond roșu-sângeriu și o cruce (crucea mamei câinelui)… simbolizând mântuirea cu 400 de milioane de euro a celor care nu au mai avut ocazia să primească îngrijire la spitalul care a fost închis. Din câte pare, săptămânal ajung la urgența din Spitalul Municipal al al acestei localități de circa 38.000 de locuitori (cu trend de scădere)… circa 27 de cazuri de oameni mușcați de câini. Un prieten apropiat care a fost mușcat de o javră prin centrul orașului îmi povestea: “ser antirabic nu există, trebuie să îți faci rost de undeva”. De unde, asta este treaba ta. Sună un prieten. Au existat și cazuri dure, gen copil de 3 ani scalpat de câini. Oricum era copil sărac, nu avea nici o șansă. Este doar o chestiune de timp să moară din nou cineva… ucis în stradă de javre. Din câte am auzit, cei 12 câini ciobănești din haita respectivă nu au mai fost văzuți prin zonă… și am auzit că nu vor putea să fie văzuți nici altundeva.
Desigur, “autoritățile” nu văd ce se întâmplă, că ele nu se plimbă pe stradă… sau cel puțin nu pe străzile de aici. Te poți întreba, ce ar fi oare dacă “autoritatea” ar fi sfâșiată de câinii vagabonzi din oraș, să moară. Sau ar muri fiica sau soția căruiva… ce distracție. Ce teatru al absurdului, când oamenii sunt atacați de haitele de câini. Câinii care erau adunați la “adăpost”… o vreme au fost hrăniți de iubitori-ai-javrelor, dar la un moment dat nu mai aveau nici ei ce mânca, și nici câinii nu mai aveau din ce să fie hrăniți… așa cum era previzibil din start. Câinii înfometați au început să se omoare între ei… închiși la adăpost; se sfâșiau unii pe alții, le era foame, tare; a fost un fenomen foarte frumos, cred că merita să fie dat un premiu de excelență pentru asta. Din câte pare, celorlalți li se dă drumul prin oraș… o distracție perfectă de Uniune Europeană. Ce părere ai avea dacă ai ajunge ucis pe stradă de câinii vagabonzi? Ce ai zice dacă sora ta, soția ta, copilul tău ar ajunge sfâșiat pe stradă, traumatizat, poate chiar omorât? Mama ta!
Britanicii eutanasiază 20.000 de câini pe an, deoarece nu au mai mulți pe stradă… iar dacă englezii ar avea 5 milioane de câini vagabonzi, ei ar eutanasia în acest an 5 milioane; scurt pe 2, în stil european. La ei problema este ținută sub control. Iubitorii animalelor de companie au grijă de animalele lor temporar domesticite. Britanicii nu au o problemă cu câinii vagabonzi și nici nu o vor avea. În schimb au încă o societate rezonabil de funcțională (măcar aparent), bazată pe creiere cât de cât funcționale, clasă politică, societate civilă… turism, civilizație șamd. Animale ferale nu pot să fie tolerate nici în orașe, nici în afara lor, în țările civilizate (oricum, la noi…).
Dacă ceva actriță de filme XXX de pe la noi ar merge la primăria din Londra și le-ar zice edililor să nu mai adune câinii de pe străzi și să nu îi eutanasieze pe cei care nu sunt recuperați de stăpânii lor în timp rezonabil… ce credeți că ar zice cei de acolo? În primul rând nu ar avea cum să intre la oamenii care contează… decât cu invitație specială la ceva bal-mascat, costumată adecvat și “lăsată în 4 labe”. Apoi ar trimite-o în… înapoi în domeniul ei de expertiză. În Statele Unite, anual sunt colectate de pe străzi 5-7 milioane de animale-domestice, iar 3-4 milioane sunt eutanasiate (60% dintre câini și 70% dintre pisici)… adică exemplarele care nu sunt recuperate de stăpâni, sau luate de alții în grija și responsabilitate umană.
În schimb, România a ajuns țara câinilor vagabonzi. Este o țară cu milioane de câini ferali, în haite agresive… ce fain! Te poți întreba, cine plătește oare costurile tratamentelor zecilor de mii de oameni mușcați anual de câinii din România? Cine plătește cei 9.000 de euro pentru cazul femeii mușcate… caz care a ajuns la CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, decizia din iulie 2011)? Dacă se adresează la CEDO și alții… ce se întâmplă cu 9.000 Euro X 100 sau 1.000 sau 10.000? Cam ce venituri (rămase potențiale) se puteau realiza din turism, dacă străzile orașelor nu erau infestate de haite de câini vagabonzi? Haitele agresive din orașe au devenit cunoscute în afara țării… oarecum avem deja un brand de țară. Degeaba îi pui frunza, câinele ucigaș se vede mult mai tare. Plimbări Mortale printre Haite Agresive de Câini Vagabonzi – acesta este brandul de țară.
Prin țări europene de astea marginale, țipetele și zbieretele unor “iubitori ai javrelor”, mai ales babe isterice care nu mai au altă treabă… sunt imediat mediatizate… dar copilul scalpat, traumatizat și sfârtecat este lăsat în chinul lui… oricum nu contează. Există niște ‘telectuali care latră variate soluții lipsite de ancorarea în realitate; se arată că soluția cea-mai-umană este cea a castrării… deoarece ei au experimentat subiectul. Te poți întreba, cum se face tehnic prinderea a milioane de câini, castrarea lor… cam ce costuri au aceste milioane de intervenții chirurgicale… și de unde o să fie bani pentru asta? Din donații de 2 bani de la ceva fete bătrâne din Franța? Evident că este imposibil. Se pot aloca eventual niște bani pentru milioanele de câini, prin tăierea salariilor sau pensiilor… sau închiderea unor alte spitale și școli. “Cred că asta e soluția”!
Interesant este că în Marea Britanie este perfect OK să se eutanasieze anual 20.000 de câini… iar pe baza acelorași reglementări ei ar eutanasia în România în acest an câteva milioane, iar din 2014 ar avea doar 20.000 de eutanasiat pe an. În lumea civilizată, nu există conceptul de “câine-comunitar”. Câinele este animal domestic aflat în grija stăpânului lui, al omului care răspunde de acțiunile animalului. Bogdan Albu scria la 9 ianuarie 2012 pe grupul FB Green Guerrilla: “În ce țară mai sunt oamenii așa de tâmpiți și ticăloși să înmulțească câinii fără măsură ca să distrugă sălbăticiunile și să atace oamenii? În ce țară ați mai văzut atâția câini vagabonzi? Te poți întreba, oare unde sunt “iubitorii animalelor” atunci când sunt vânate animale protejate, atunci când sunt împușcați urși, râși, capre negre, cocoși de munte dar și cerbi, căprioare șamd? Sunt preocupați cu munca lui Sisif să castreze câțiva câini din puhoiul care se umflă de la an la an? Sau au altă treabă pe care nu pot să o numesc aici?”
Pe FB, la un articol despre câini, ce zice Mihai Tănase?: “La ce folosește sterilizarea? În afara unei alte metode de a cheltui niște bani utili la altceva, metoda nu oprește agresivitatea acestor animale. Pericolul persistă. În Franța sunt eutanasiați circa 50.000 de câini anual. Și nimeni nu se plânge.” “Marius” scria pe TOTB: “De 20 de ani când a venit vorba de eutanasiere s-au găsit câteva persoane care s-au opus luării de măsuri și uite unde am ajuns, cum cred că va arăta Bucureștiul peste 5-10 ani?”. “Ana” scria pe TOTB: “Cred că trebuie să vă atace pe fiecare o dată o haită de 10-15 câini să vedeți despre ce este vorba… când sunt în haită nu mai e vorba că au ceva cu cineva și că nu știe omul să se poarte cu ei… se iau toți după șeful și fac pe grozavii.” Apar comentarii de genul: “Dacă nu se rezolva problema, vor apărea mulți care le vor da “ceva de mâncare”, cu sau fără lege.”
Dacă un copil german sau englez ar fi atacat și sfârtecat în careva oraș în care locuiește, ce credeți că ar fi acolo. Dacă din cauza haitelor de “câini comunitari ucrainieni” ar fi mutilat pe strada copilul-unui-ucrainian-hotărât, probabil că administratorul-ales-democratic nu ar mai avea ce să caute pe stradă: acolo există oameni mai hotărâți, iar el nu ar risca să fie dus frumos la marginea orașului, la un loc liniștit, plin cu verdeață. La noi, deja este obișnuit ca oamenii să nu poată să se plimbe prin “oraș”. Să vezi campaniile electorale, când fiecare promite verzi și uscate, cum programul lui este mai performant în lichidarea problemei, imediat după alegeri, dacă este pus în funcție. Fiecare candidat arătă cât de mult îi pasă de votanți (de care râde când nu e văzut de masele de proști), cât de bine înțelege care sunt prioritățile acestora, și are soluții pentru problema prioritară a localnicilor, cea de rezolvare a situației câinilor de pe străzile orașului. Apoi trec alegerile și haitele sunt și mai mari… în aproape orice localitate. Este lansat un zvon că au fost aduși din alt oraș. Marțienii i-au deversat fix pe la noi. Când vine vorba de a transpune ideile în realitate… totul este fâstâcit, fleoșcăit, moale. Dar nu doar în orașul X, ci peste tot în țara asta. Constați că o problemă oarecum simplă, nu are nici un fel de șanse de rezolvare. Bugetele locale sunt în stare de avarie, a aduna și a caza și hrăni și întreține sute și mii și zeci de mii și milioane de câini nu este o chestiune ieftină… Și oricum nu mai sunt bani nici de reparat spitalul care are tendința naturală să cadă, să îi omoare pe medici și bolnavi. Oricum, ei se chinuie degeaba.
A avea abordări mai dure, de genul eutanasierii celor care nu sunt recuperați de stăpâni în 7 sau 15 zile… nici să nu te gândești… că aici nu e Anglia, Germania, America. Rămâne deci dezastrul acesta jenant, al haitelor din ce în ce mai mari, al numărului din ce în ce mai mare de oameni mușcați… Când problematica definită ca fiind problema numărul 1 a oamenilor din orașul acesta, câinii de pe străzi și haitele care atacă oamenii… este totalmente neglijată… tratată cu indiferență… ce te poți aștepta în privința chestiunilor mai complexe. Oricum, la cum merge economia, probabil că le vine rândul să ajungă în carnea de mici. Ori un restaurant cu specialități chinezești nu se deschide, că nu mai auzi lătrat după o vreme. Iar la cum arata situația, sunt șanse ca ceea ce mânânci ca miel de paște, să fi avut abilitatea de a lătra și de a mușca trecătorii.
“Un guru” scrie: “La noi există 4 x 1.000.000 de labe. Dar voi “iubitorii animalelor” cu păduchii, șobolanii, șoarecii, viermii intestinali ce aveți…? Nu văd revoltele voastre când din plăcerea vânării sunt împușcați urși, râși, cerbi, căprioare, chiar dacă populațiile acestora sunt distruse deja în mare parte… Grădina cu Faună e mare. La televizor au arătat ‘adunarea’ celor care aveau frică de eutanasierea haitelor… acolo exclama careva: “oamenii răi sunt mușcați de câine”… Câinele e bun. 1 milion de javre, 10 milioane, 100 de milioane de fălci… ce mai contează? Oripilant tupeul… cum mulți ciudați cu IQ ce tinde la zero, se exprimă în public… copilul scalpat era un copil rău, sigur. Iubitorii câinilor consideră “că-câinii” mușcă oamenii răi. Interesant, ce câini deștepți, ei selectează oamenii buni de cei răi. Să vezi când o selectează pe mama ta. Dacă acești iubitori-de-câini ar înțelege că toate costurile legate de întreținerea câinilor la adăposturi (hrană, curățenie, veterinar șamd) provin din banii din care se putea asigura sănătatea oamenilor, oricum aflata în situație jalnică… sau se putea finanța învățământul… aflat și el în situație jenantă… să nu mai zic de protecția mediului despre care nu se mai aude. Mai trebuie incluse costurile tratării celor mușcați… Dar, ce poți să pretinzi de la tot felul de imbecili, mai puțin capabili de a înțelege situația?
Eutanasierea costa 11 lei, întreținerea 1 câine/ 1 lună este 300 de lei, alocația de stat pentru un copil 42 de lei. În București a fost alocat din buget 1 milion euro în 2010 pentru câini. Din 100.000 de euro au fost castrați 9.000 de câini (deci, circa 0%?). Fain. Nu e vina câinilor, evident. Așa cum nu e vina păduchilor, puricilor, viermilor intestinali, că ei există și se reproduc. Este vina ciudaților de pe la primării, de prin parlament, a iubitorilor-de-câini care fac atâta gălăgie dar nu au o soluție realistă și fezabilă… cum au cei din Anglia, Germania, America șamd. Spitalul (pentru oamenii bolnavi, copii, bătrâni) se va dărâma curând, și nu mai sunt bani nici pentru consumabile elementare… ce să zici de operații mai complicate… dar se va face un uriaș adăpost de câini comunitari, unde doctorii vor opera zi și noapte câini maidanezi să îi sterilizeze, alții le vor căra cu sute de camioane mâncare verificată și euroconformă și le vor oferi concerte de Bach și Chopin… alții vor face curățenie… O să fie foarte frumos, pentru câine. Tu nu vei mai avea acces la servicii de sănătate, și poți muri că pe nimeni nu interesează. Se tot duc câini la adăpost, se tot sterilizează și se tot eutanasiază de decenii în diferitele orașe din țară, se pompează bani – milioane de euro – în frecții cu câini, dar cât timp rata lor de reproducere este mult mai mare decât nivelul “intervenției”, rezolvarea problemei se vede că nu se apropie ci se îndepărtează de noi. Câți iubitori-de-câini avem nevoie pentru a întreține atât de multe jigodii în adăposturi, și din ce resurse credeți că se poate face asta? Din bani publici, în loc de pensii, școli, spitale, protecția mediului, cultură? Oricum, mai ales cultura, nu a fost și nu este o prioritate.
Dacă o situație atât de aberantă și evidentă (inclusiv pentru orice bou), cum este creșterea puhoiului haitelor de câini vagabonzi (care ajung să omoare oameni în orașe, inclusiv în “capitală”) nu reușește să mobilizeze societatea… ca ea să dea un răspuns… ce te aștepți să fie situația altor subiecte? Cei care doresc să viziteze zona, pot să o facă din mașină, și cu intrare directă în Hotel California. Sau Hotel Cișmigiu. Welcome to the Hotel Cișmigiu… such a lovely place, such a lovely place… e ca un… Îl auzi pe Boschito cum urlă la Lună?
Este o societate aflată în derivă. Vezi știrile… se închid spitale… și mulți oameni nu au acces la tratamente elementare; cercetătorii de la institutul X nu au primit salariile de 26 de luni (nu este o greșeală de redactare) și au ieșit să ceară să fie eutanasiați. Mulți dintre cei care au rămas pe aici probabil că au sentimentul că asta ar putea să fie o soluție destul de umană. Poate că în mod tacit, această cerere de eutanasiere a elitei intelectuale a fost deja demult aprobată. Oare de ce au plecat aproape toți prietenii din copilărie, de ce sunt ei prin Canada, Olanda, Franța? De ce apartamentul vecin este gol, au plecat în Germania, cel de pe partea cealaltă este gol, au plecat în Ungaria, din cel de deasupra au plecat în Italia iar proprietarul celui cu un etaj mai jos este în alt oraș transilvan… că la o oarecare vârstă nu mai dorești emigrarea. Nu din cauza câinilor, ci din cauza societății… care nu le mai oferea șanse, speranțe. O societate care nu are capacitatea de a rezolva nici măcar problemele elementare… care au modele clare de abordare în Anglia, Franța, Germania, SUA șamd. Scriu aceste rânduri, geamul este deschis. De afară se aude cum câinii se bat… cum se ucid între ei. Poate le este foame. Sau se antrenează.
PS. Acesta este un draft, urmează să fie clarificate anumite detalii.
PS. Cei care doresc să citească un material mai elaborat, despre javre, pot să o facă la:
|
