Ştefan Doru Dăncuş este un scriitor ieudean ce-si traieste viata intre Targoviste si Bucuresti, cu numeroase cărţi şi premii literare, însă puţin familiar în rândul sighetenilor. Lansarea volumului “Bărbatul la 40 de ani” ce va avea loc luni, 28 februarie 2011, in Sighet, a fost un bun prilej de a-l provoca pe autor la un dialog, aşa ca haideţi să-l cunoaştem pe Ştefan Doru Dăncuş.

Dani Godja: Ştefan Doru Dăncuş este un nume puţin cunoscut multor sigheteni, aşa că o să vă rog să începem dialogul spunându-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.

Ştefan Doru Dăncuş: E firesc, deoarece am plecat de multă vreme din Maramureş. Am devenit sibian, apoi bucureştean şi acum târgoviştenii spun că-s de-al lor (Adevărul.ro). M-am născut în Ieud, la 4 august 1968. Am început două facultăţi dar le-am abandonat pentru a face presă. Şi pentru a scrie. Actualmente sunt directorul Grupului Media SINGUR (Editura SINGUR, site-ul interactiv www.revistasingur.ro, revista SINGUR în format tipărit şi Agenţia de Publicitate „Mădălina”). Sunt căsătorit cu Gabriella Ţiplea din Sighet şi am doi copii.

Dani Godja: Ce reprezintă “Bărbatul la 40 de ani” pentru Ştefan Doru Dăncuş? Vârsta de 40 de ani e chiar începutul sfârşitului în viaţa unui bărbat?

Ştefan Doru Dăncuş: Cartea aceasta e o sinteză de observaţii pertinente, cred eu, deşi unor voci critice li s-a părut prea tristă. 40 de ani e o vârstă la care începi să te întrebi cu seriozitate ce ai făcut şi ce vrei să mai faci pe lumea asta. Unii trăiesc iubiri mistuitoare, alţii se ratează, unii trăiesc într-un provizorat boem, alţii fac averi fabuloase. Nu există parametri ficşi pentru a eticheta această vârstă. Mie mi se pare importantă datorită ideii că eşti în poziţia ingrată de a te analiza cu sinceritate.

Dani Godja: Cum aţi motiva un tânăr să vă citească cartea? Dar un adult trecut de 40 de ani?

Ştefan Doru Dăncuş: Fiecăruia trebuie să-i vorbeşti pe înţelesul său. Un liceu din Timişoara a organizat o lansare acolo, pe 11 martie a.c. Ce le voi spune elevilor din clasa a XII-a? Dar profesorilor şi profesoarelor – care au altă vârstă? Orice scriitor adevărat ştie să găsească un limbaj comun, să creeze o participare colectivă a auditoriului. Nu-mi premeditez discursurile.

Dani Godja: V-aţi născut în Ieud, loc ce ne-a dat multe valori de-a lungul timpului. Care sunt paşii urmaţi din satul natal până la publicarea dumneavoastră în majoritatea revistelor literare din România şi la cele peste 40 de premii la diverse concursuri literare din ţară?

Ştefan Doru Dăncuş: Până în 1989 am cam fost ignorat de redactorii ziarelor şi revistelor literare, deşi mi s-au acordat premii şi atunci. Se răsfrângea asupra mea biografia tatălui meu care a fost dat afară din PCR. După 1989 am publicat relativ puţin dar de atunci şi până în 1996 am luat cele mai multe premii. Am spus că nu mă voi opri până nu mi se va acorda marele premiu al vreunui festival de literatură. Asta s-a întâmplat în 1996, am luat Marele Premiu la Bistriţa, la Festivalul Naţional „George Coşbuc”. Cu banii premiului am publicat volumul de debut „Dormi în pace, Doamne! Antidiavolul”. Totuşi, cea mai fecundă activitate literară am desfăşura-o începând cu  2006, când am fondat revista de cultură SINGUR.

Dani Godja: Aţi plecat din Provincie pentru a deveni celebru în Bucureşti. De ce nu se poate recunoaşte valoarea unui om decât dacă e conectat la Capitală?

Ştefan Doru Dăncuş: Plecatul la Bucureşti a fost o întâmplare. Capitala este, într-adevăr, un focar de cultură, dar te consumă. Există excepţii, bineînţeles, scriitori care s-au adaptat la ritmul şi viteza de acolo, însă nici Bucureştiul nu te legitimează ca scriitor dacă nu ai dovezi că ai fi aşa ceva, respectiv cărţi de care lumea să ştie. Întrebarea a doua ţine mai mult de modul cum scriitorul îşi gestionează opera. Nu trebuie să fii conectat la Capitală, ci la cultură. Iar acum, că există internetul, modalităţile de promovare a autorilor s-au simplificat considerabil. Că trebuie să mai fii văzut şi în carne şi oase, este altă poveste.

Dani Godja: Aveţi o activitate prodigioasă în domeniul culturii şi al jurnalismului. Care este opinia dumneavoastră despre mass-media  din România ultimilor 15-20 de ani?

Ştefan Doru Dăncuş: Am lucrat în mass media 10 ani, din 1990 până în 2000. Dacă pe vremea aceea cam 50% erau puncte media independente, acum putem vorbi despre trusturi cu interese proprii care, dacă nu sufocă rămăşiţele „independente”, le cumpără sau le aduc la faliment. În România se practică azi metodele inumane de tip american – un trust de presă poate impune parlamentari sau lideri sindicali, poate crea din nimic o personalitate sau o poate demola. La mine în casă nu există televizor. Dacă vreunul din familie vrea să se uite la o anumită emisiune TV, o accesează pe internet.

Dani Godja: Sunteţi director al editurii „ SINGUR”.  În ce măsură îşi mai propun editurile să ofere lucruri frumoase, inedite, să deschidă gustul publicului pentru formare culturală, pentru valorile spirituale, să trezească interesul oamenilor pentru comunicare, pentru importanţa vieţii în comunitate? ...sau, mai simplu, care e scopul unei edituri în afară de a face bani? Se poate trăi din aşa ceva?

Ştefan Doru Dăncuş: Nu tipăresc la SINGUR scriitori care deja au audienţă la public. Am creat editura pentru a acorda o şansă autorilor care nu au posibilităţi de mediatizare. E un atu  pentru un autor provincial, deoarece nu-i pun tirajul în braţe ci îi asigur şi o mediatizare amplă prin Agenţia de Publicitate de care vorbeam mai sus, atât în mediul virtual cât şi în reviste tipărite. De asemenea organizez evenimente care să-l aducă pe autor în contact cu lumea, cu publicul. Am înregistrat succese remarcabile folosind această formulă de lucru şi am creat o multitudine de parteneriate în acest sens. Personal, nu câştig nimic din editură, mai mult, ajut inclusiv financiar anumiţi autori. E un gest pe care nădăjduiesc să-l contabilizeze Dumnezeu, deşi mi-am atras stima oamenilor peste tot pe unde am umblat. Există editori care tratează cartea ca pe o afacere, ceea ce este bine, pentru că, în general, autorii îşi plătesc apariţiile editoriale. Se pot acorda, în unele cazuri, drepturi de autor, depinde cât de bine este impus scriitorul în conştiinţa publică.

Dani Godja: Tot mai puţini tineri citesc cărţi. Care credeţi că e cauza şi ce se poate face pentru a  remedia această situaţie?

Ştefan Doru Dăncuş: Deocamdată sunt tineri şi pot sta cu ochii pe monitorul calculatorului, dacă vor să citească o carte. Şi eu am procedat aşa, imediat ce a apărut internetul. Acum, dacă nu găsesc o carte de care am nevoie în librării, o printez. Am sesizat însă faptul că deja se creează o elită şi în rândul tinerilor. Această elită cumpără cărţi, se uită la filme serioase, ascultă muzică bună, nu fumează (!), învaţă foarte bine, participă la olimpiade... Păcat că mulţi dintre aceşti tineri n-au nici cea mai mucă intenţie de a-şi continua studiile în România. Şi dacă au plecat în străinătate, plecaţi rămân.

Dani Godja: Ce împiedică scrisul românesc să devină celebru peste hotare? Ce credeţi că trebuie să facem pentru ca românii să fie traduşi şi citiţi în cât mai multe colţuri ale lumii?

Ştefan Doru Dăncuş: Editorii români nu sunt aproape deloc interesaţi să impună scriitorii noştri în străinătate, preferând să construiască campanii fulminante pentru autorii străini. Câştigurile sunt substanţiale şi orice editor se gândeşte în primul rând la bani: n-o să-şi pună pe butuci firma pentru a promova literatura noastră undeva unde publicul poate nici nu a auzit de România. Editurile mari, dacă fac aşa ceva, o fac în baza unor interese bazate pe meschinărie, nu pe valoarea operei. Singura soluţie pentru a contracara această „linie directoare” este cea de a tipări volume bilingve fără a cere fonduri „de la buget”, fonduri pe care editurile mai mici care se încumetă să demareze astfel de proiecte nu le vor primi niciodată. Editura „Grinta” de la Cluj are un astfel de program şi lucrează în parteneriat financiar cu autorii. E un pas înainte.

Dani Godja: Internetul a devenit o unealtă omniprezentă în viaţa omului, inclusiv a dumneavoastră, mărturie stând site-ul de care vă ocupaţi cu atâta sârguinţă. Cum vedeţi evoluţia presei şi a literaturii în acest context? 

Ştefan Doru Dăncuş: Site-urile literare sunt un lucru extrem de benefic. Au înlocuit, practic, cenzura comunistă care avea un aparat foarte bine organizat, cu o formă democratică a ei; adică, odată ce ai postat undeva un text, ai posibilitatea de-a te verifica în privinţa calităţii lui citind comentariile scrise de alţi oameni de litere sau, de ce nu?, de cititori împătimiţi. Există şi aici diverse grupuri de presiune sau „bisericuţe” dar sunt binevenite, vedem că literatura noastră este în mişcare iar asta e un motiv de-a merge mai departe. Oricum, aceste frecuşuri, scârţâituri, scandaluri literare sau verdicte orgolioase de pe site-uri nu duc în final decât la o cizelare a scrierilor, chiar la formarea unui autor. Putem observa aici, odată cu acest fenomen, o eliminare din perimetrul artelor actuale, a criticilor „grei”, respectiv o ignorare de tipul „câinii latră, ursul trece”. Finalul rămâne, însă, tot volumul tipărit, tot presa scrisă -  acestea sunt cele care dau legitimitate scriitorului, prestanţă şi, eventual, glorie.

Dani Godja: Care sunt cărţile cele care v-au marcat anii adolescenţei? Dar cărţile care v-au marcat ultimii 5 ani?

Ştefan Doru Dăncuş: Vă voi răspunde cu nume de autori: Mircea Eliade, Vasile Andru, Nicolae Labiş, Nietzsche, Francois Villon. Şi o parte a autorilor ruşi dintre care îl amintesc pe Esenin. În ultimii 5 ani am primit sute de cărţi, nu mai spun de cele pe care le-am cumpărat personal. E greu să fac o selecţie, dar încerc să menţionez autori: Omraam Aivanhov, Rudolf Steiner, Peter Krassa, Dieter Schlesak, Andrei Zanca, D. D. Roşca (extraordinară „Existenţa tragică”!), Nicolae Breban, Felix Nicolau, Alex Ştefănescu.

Dani Godja: Care e ultima carte citită care v-a impresionat şi ce ne puteţi spune despre ea?

Ştefan Doru Dăncuş: „Laura celor 100 de cuvinte” de Maria-Gabriela Constantin, o carte de proză scurtă. E o carte de excepţie care, înafara părţilor cumva autobiografice conţine câteva texte ce ar surprinde pe oricine, oricât de mare cititor avizat ar fi. Deşi pe alocuri se pot sesiza nuanţe SF, autoarea aduce un aer proaspăt în proză, o originalitate cum rar am întâlnit în ultimul timp. M-am şi apucat de scris o recenzie pe care o voi publica în vreuna din revistele literare. Merită.

Dani Godja: Ştiu că aveţi în lucru: „Evanghelia” (poezie-eseu), „Jurnal provizoriu” (jurnal), „Manual de gesturi inutile” (proză). Ce aveţi de gând să ne transmiteţi prin aceste volume?

Ştefan Doru Dăncuş: Ar fi multe de spus. Apariţia acestor cărţi certifică faptul că nu mă pot rupe de literatură, oricât de mari ar fi tentaţiile societăţii actuale. Ce să transmit? Poate faptul că arta este a doua variantă a sângelui meu...

Dani Godja: Luni, 28 februarie 2011 veţi lansa la Sighet primul volum al din “Bărbatul la 40 de ani”. La ce vă aşteptaţi din partea sighetenilor? Pe când volumul urmator?

Ştefan Doru Dăncuş: Sincer, nu mă aştept ca sighetenii să dea năvală. Aşa cum aţi spus, nu sunt prea cunoscut acolo, cu toate că m-am născut în Maramureşul Istoric. M-aş simţi bine dacă publicul ar fi cât mai numeros, mai ales că distanţa nu-mi permite să fac des astfel de drumuri. În ceea ce priveşte volumul II..., glumeam cu un amic scriitor care spunea că aş putea construi o serie – „Bărbatul la 41 de ani”, la 42, la 43 ş.a.m.d., asta însemnând că aş avea despre ce scrie toată viaţa. Revenind la întrebare, cred că volumul II va fi gata în 2012 şi tot ce pot să vă spun este că va fi total diferit de cel editat acum la „Valea Verde”.

Dani Godja: Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

FOTO: Arhiva personala Doru Dancus

22/23.02.2011

www.sighet-online.ro

ACTIVITATE LITERARĂ Ştefan Doru Dăncuş:
A publicat poezie, proză, eseu în majoritatea revistelor literare din România. A obţinut peste 40 de premii la diverse concursuri literare din ţară.
A debutat editorial cu volumul “Dormi în pace, Doamne! Antidiavolul” , poezie-eseu, (Ed. Euphorion, Sibiu, 1996).
Alte volume editate: „Să ne naştem de Sus” (dialog între Ştefan Doru Dăncuş şi Mihai Pop, directorul Spitalului Orăşenesc Negreşti-Oaş); „Lume de mântuială.Amândoi”, poezie; „Apocalipsa după Dăncuş”, poezie-eseu; „Casa memorială Dăncuş”, poezie-eseu, „Întoarcerea poetului risipitor”, poezie, “Bocitorii. Aşteptătorul” (proza), toate la Editura SINGUR, între 2002-2007, “Sex cu femei” (roman, în colaborare cu Adrian Suciu, 2008, Ed. Tritonic), “Poveşti pentru Gabriella” (roman, Ed. Limes, Cluj, 2009), "Scrum/Cendre" (poezie, ediţie bilingvă româno-franceză, Ed. Grinta, Cluj, 2010), "Bărbatul la 40 de ani" (proză, vol. I, Ed. Criterion Publisching Int., Bucureşti, 2010).

În curs de apariţie volumele: “Jurnal de să nu mă văd” (roman), “Eliberarea” (eseu), “Avocaţii Cerului” (roman-eseu).

În lucru: „evanghelia” (poezie-eseu), „Jurnal provizoriu” (jurnal), “Scrum”(poezie).