Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.7: < Aristoteles libro octavo De animalibus ait, elephantos novem hordei medimnos Macedonicos ad summum comedere quinos, aut etiam septenos si dederis, et simul arborum frondes ac turiones]. Metretas vero, inquit idem, Lacedaemonicas quatuordecim bibere possunt, et rursus ad ejusdem diei vesperam octo. Ducentos autem annos vivunt, nonnulli etiam trecentos. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.6: < In tantam saepe magnitudinem excrescit crocodilus, ut Psammitchi Aegyptiorum regis tempore viginti quinque cubitorum dicant visum fuisse; regnante vero Amaside, palmorum quatuor supra sex et viginti cubita. In Laconico mari accepi ingentia cete nasci, eamque ob causam criticorum quidam Homerum dicunt Lacedaemonem cetosam appellasse. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n. A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)… Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Decimus Septimus, 17.5: < Phylarchus libro duodecimo in vulgus edidit, aspides ab Aegyptiis vehementer coli; easdemque ex eo cultu prorsus mansuescere, ciboque cicures fieri; neque simul cum pueris infantibus viventes eis quippiam nocere, et vero appellatas ex cavis prodire, atque ad appellantem accedere; digitorum autem crepitu vocantur. 

Polițiștii de frontieră din cadrul Sectorului Poliției de Frontieră Poienile de sub Munte, judeţul Maramureș, au descoperit și indisponibilizat un autoturism Mercedes, în valoare de 25.000 de euro, declarat ca fiind furat  din Marea Britanie.

Ieri, 9 noiembrie a.c., la nivelul Sectorului Poliției de Frontieră Poienile de sub Munte, județul Maramureș, s-a declanșat o acțiune le linia combaterii traficului de autoturisme furate din străinătate.

Femeile erau cu mult mai emancipate în khanatul Crimeean, nu numai faţă de alte state musulmane, ci chiar faţă de unele teritorii creştine.

Aveau drept de moştenire după soţ şi urmau şcoli fără restricţii. Bărbatul tătar era obligat să ţină seama de opinia soţiei sale în extrem de multe chestiuni. Erau situaţii când şi femeile luau parte la campaniile de război şi participau la apărarea khanatului în caz de atacuri. Personal, nu am văzut femei tătare în România purtând văl, deşi este posibil să existe şi persoane mai religioase ori mai discrete.

Şi ca mamă, opinia femeii era respectată de copiii îndeosebi privind alegerea nurorilor. Ele având drept de veto în anumite situaţii (deşi numărul tătarilor chiar în Crimeea era relativ redus: populaţia era de circa 250.000 înainte de instituirea protectoratului Rusiei).

Doamna revine de la muncă: <Ce-ai mai scris ?>. <Şed şi cuget>. <Pune mâna şi scrie pro-bono>. <Să ştii că am dezinformat>. <Adică ?>. <Împotriva tifosului exantematic probabil că nu se putea lupta chiar direct atunci, dar contra modalităţii de transmitere – a vectorului de transmitere- pare-se că da>. <Explică mai mult>. <La Vapniarka a existat o concentrare de evrei comunişti deportaţi din România. În lucrarea intitulată "Memoria salvată II", Ed. Univ. de Vest, 2009,  editori S. Vultur, A. Onică e redată mărturia domnului Geza Kornis, născut la Budapesta în 1917 (nota 1, pag. 213), care se afla în Germania. Mărturia e inclusă în "Din viaţa mea şi vremurile mele", carte autobiografică redată integral pe www.memoria.ro. Era un timişorean, fiul unei pragheze. În consecinţă, acasă se vorbea germana, maghiara şi româna. La 25 de ani, a fost arestat pentru activitate comunistă sau antifascistă (deşi provenea dintr-o familie înstărită). Transportaţi în vagoane de vite în Transnistria în septembrie 1942, memorialistul menţionează desprinderea unor vagoane din tren cu cei care ceruseră emigrarea în URSS în 1940. Au fost primiţi de un comando SS la Berezowska Mostowoj şi împuşcaţi. Memorialistul aminteşte de creştina Maria Tausig, care nu şi-a lăsat soţul singur>. <Şi ea a fost împuşcată ?>. <Da. Dl. Geza Kornis spune că motivul morţii multor deţinuţi în Transnistria s-a datorat contagiozităţii febrei tifoide şi a faptului că autorităţile au fost depăşite de evenimente. Tot el spune că urgenţa era realizarea măsurilor de prevenire. Dimineaţa, lenjeria şi cămăşile deţinuţilor erau căutate de păduchi, vectorii care răspândesc boala. Cum boala nu ocolea nici personalul de pază: soldaţi şi jandarmi, au obţinut o etuvă în care erau erau ucişi păduchii la temperaturi înalte. Evident, contrar Vehiului Testament -adică a poruncii să nu ucizi-.>. <Eşti ciudat>. <Sigur, ideea este cât de restrictivă e porunca. Sunt păduchii viaţă ? Se aplică şi lor porunca ?>. <Cum făceau ?>. <Uscau hainele în etuvă la sculare. Ei stând grupaţi, păduchii săreau de pe unul pe altul. În final au reuşit să supravieţuiască>.

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Preambul: Frontinus a scris despre aprovizionarea cu apă a cetăţii Romei.

Text:  Frontinus în latină (versiunea publicată de Loeb în 1925, acum în domeniul public), engleză (traducere de Charles E. Bennet în ediţia Loeb din 1925) şi română. Texte on-line latină şi engleză pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago (uchicago.edu).

Latină 1.6.: < Post annos quadraginta quam Appia perducta est, anno ab urbe condita quandringent­esimo octogesimo uno M'. Curius Dentatus, qui censuram cum Lucio Papirio Cursore gessit, Anionis qui nunc Vetus dicitur aquam perducendam in urbem ex manubiis de Pyrro captis locavit, Spurio Carvilio Lucio Papirio consulibus iterum. Post biennium deinde actum est in senatu de consummando eius aquae opere referente *   norumi *   praetore. 

Preambul: Frontinus a scris despre aprovizionarea cu apă a cetăţii Romei.

Text:  Frontinus în latină (versiunea publicată de Loeb în 1925, acum în domeniul public), engleză (traducere de Charles E. Bennet în ediţia Loeb din 1925) şi română. Texte on-line latină şi engleză pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago (uchicago.edu).

Latină 1.5.: < M. Valerio Maximo P. Decio Mure consulibus, anno post initium Samnitici belli tricesimo aqua Appia in urbem inducta est ab Appio Claudio Crasso censore, cui postea Caeco fuit cognomen, qui et Viam Appiam a Porta Capena usque ad urbem Capuam muniendam curavit. Collegam habuit C. Plautium, cui ob inquisitas eius aquae venas Venocis cognomen datum est. Sed quia is intra annum et sex menses deceptus a collega tamquam idem facturo  p340 abdicavit se censura, nomen aquae ad Appii tantum honorem pertinuit, qui multis tergiversa­tionibus extraxisse censuram traditur, donec et viam et huius aquae ductum consummaret. 

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză– română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

De câteva zile vorbim despre Doru Dinu Glăvan la timpul trecut. Dar numai fizic. Așa cum se întâmpă în cazul persoanelor care devin personalități pentru că transformă gândul în faptă, Doru Dinu Glăvan continuă.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din Româna continuă proiectele aflate în derulare. Site-ul breslei stă la dispoziție membrilor noștri pentru difuzarea articolelor de interes publicistic, încurajându-vă să trimiteți articole pe adresa  Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza .

Revenind la proiecte, în această perioadă este finalizat Calendarul UZPR 2022, care prezintă case memoriale ale unor jurnaliști și oameni de cultură prestigioși, personalități care fac parte din Panteonul cultural național. Calendarul va fi disponibil la sediu începând cu luna decembrie 2021, iar filialele Uniunii care îl doresc îl pot comanda.

Vom analiza incidenţa unor cuvinte cu sensul "lup/wolf", dar interpretat ca [aşezare de] "om/oameni răi/prădalnici" în toponimie. Desigur, aprecierile sunt relative şi relaţionările neclare.     

Există o limbă cu care nu am făcut comparaţii, deşi co-autorul a sesizat unele coincidenţe dificil de explicat. Este vorba despre limba pashto cu diferitele ei dialecte.

Îndrăznim să aducem acum în discuţie: termenul pashto lewə/ šarmux̌- engleză wolf ar putea fi cumva apropiat cu oiconimul Sărmaș ? Totuşi, e neobişnuit şi ar trebui să-l reţinem doar ca o trecere în revistă. Nu ar fi ilogic, notând că în limba mazarandani varg- engleză wolf. O persoană considerată implicată în evenimente din localitate purta antroponimul Varga. Şi în vechea persană varka şi avestan vehrka- engleză wolf. Iar în ossetină birægh-engleză wolf. Pare-se că mai multe persoane din Sărmaş aveau nume care aduceau cu termenul pentru lup, dar în limbi îndepărtate de noi. Iar în kurmanji/soranji gur/gurg şi middle persian gurg, în balochi gurkh, toate având semnificaţia conform engleză wolf. Există un lanţ muntos omonim. Toate poate doar coincidenţe...

Într-o teză de etnomuzicologie susţinută la Colegiul Goldsmith din cadrul Universităţii din Londra, intitutulată "Aspects of Contemporary Jewish Music in Greece: Case of Judeo-Spanish Songs of Jewish Community of Thessaloniki", Londra, 2005-2006, autoare: E. Kavvadia, se susţine că la sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia oraşului era una cosmopolită, incluzând greci, turci, evrei, armeni, vest-europeni, români şi balcanici (supuşi turci mulţi dintre ei sau din state emergente născute din războaiele ruso-otomane). Ca rezultat ar relocării grecilor din Anatolia, muzica locală are tendinţă de orientalizare (să spunem mediteranizare, căci influenţele erau multiple). Se răspândesc aşa numitele café-amans (variante locale în Smirna/Izmir şi Anatolia ale francezelor café-chantant), dar pe întreg teritoriul Greciei. Acestea se extind în localităţile greceşti, dar şi în Thessaloniki, unde capătă o tentă unică prin şi datorită spaniolyt. Dar se cântau şi ritmuri turceşti, arăbeşti, albaneze (în arvanitika), româneşti (autoarea scrie despre Rumanovlachoi of the so called genidhes etnic group- ori o confuzie, ori o preluare greşită a denumirii unui grup etnic vorbitor al unui subdialect român din Macedonia care trăiau în regiunea Meglen; dar neclar).

                Ca instrumente se utilizau instrumente tradiţionale greceşti, precum "frame drum, darabukka, tamboura, ud, psaltery, violin, nay, sheperd's flute (fluier), lyre, baglama, saz,..... şi altele".

Informaţiile despre Radu cel Frumos (Szép Radu în maghiară) sunt abundente în alte limbi. Totuşi, data naşterii sale e incertă. Era fie din aceeaşi mamă ca şi Vlad III, fie din mame diferite (ambele însă prinţese moldovence). Pare a se naşte la Iaşi între 1435-1439. Probabil în 1437. Creşte în fortăreaţa Egrigoz, unde primeşte educaţie aleasă: în logică; Coran, limba turcă, pare-se persană (limbi şi literatură), călărie şi arta războiului (mânuirea armelor).

În scrisorile sale se declară drept-credincios şi iubitor de Christos, astfel încât data convertirii sale la Islam e neclară. Totuşi, e posibil să fi ţinut explicit ambele religii (se spune că era un credincios pios în Islam). Promiţând boierilor condiţii favorizante (pace, restaurarea privilegiilor şi iertări ale faptelor anterioare), Radu cel Frumos este întronat în 1462 chiar de către Mahomed Cuceritorul. Ştefan cel Mare nu îl agreează, datorită politicii sale pro-otomane. Relaţiile cu comercianţii ardeleni din Braşov şi Sibiu au fost normale (dar se pare că Radu cel Frumos ar fi bătut o altă monedă, posibil cu ajutor turcesc –logistic în special-). În timpul unei foamete din 1470, s-ar fi apelat la importuri de grâne din Transilvania (ceea ce ar fi condus la o creştere de preţuri ce l-a nemulţumit pe Iancu de Hunedoara, care interzice exporturile).