PAGINA ELEVILOR
POEZIE: Norii n-o pot ajunge |
|
|
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Marţi, 28 Februarie 2012 15:00 |
Mintea mea se-nalta tot mai sus Decat norii vor putea ajunge, De ce oare nu am crezut Ca un impuls va rasfrange? De ce oare inca cred in tine? Tu nu esti cum nu sunt eu, Nimic sau poate nu se stie Sau poate asa vom fi mereu! Nu caut vorbe prea alese, Cuvantul meu a fost deja spus. Nu vreau sa am numai succese, Pentru mine ar fi indeajuns |
Citeşte mai mult...
|
|
POEZIE: Sa nu mai fii ecou |
|
|
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Sâmbătă, 04 Februarie 2012 08:52 |
As da timpul inapoi Cu urmele de pacate, Dar ce va fi cu noi In zilele uscate? Nu ne-am luat nimic In traista sau mana! Cum pot sa ma ridic Sa n-am nicio vina? Sa strig din puteri Ca Tie ti-am gresit, Sa fiu precum ieri |
Citeşte mai mult...
|
POEZIE: Am aflat ca exist |
|
|
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012 18:18 |
Azi am aflat ca ziua trece pe langa mine Cum trec norii iarna si recile suspine. Ieri am aflat ca timpul e ceva efemer Si cand iubesti dragostea e un mister! Dar maine, ziua de maine oare cum va fi? Va trece pe langa mine si mi-o voi aminti? Sau va ramane doar o urma intr-o creasta Cum ca ea a existat si ca a fost uitata? Dar de ce atatea intrebari si raspunsuri Intr-o lume in care toate au minusuri?! Stiu ca din asta seara am sa uit de tot De intrebari si de raspunsuri ca nu pot, |
Citeşte mai mult...
|
POEZIE: Sunt ceea ce Tu ai creat |
|
|
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Miercuri, 25 Ianuarie 2012 09:26 |
Sunt un gand, o melodie, Sunt un dor, o nebunie, Sunt acelasi copil de ieri. Sunt copilul dintre ingeri! Sunt un suflet rau ranit, Sunt un tanar indragostit, Sunt poate doar o lumina. Desi sunt, tot ma macina! Am fost tot ce s-a putut. Vesnic sunt un chip de lut Cu o intrebare in gand, Ce sunt pe acest pamant? Tot ce am fost azi nu sunt. Gandul azi imi e marunt! Sufletul e mult mai curat, Sunt ceea ce Tu ai creat! |
Ultima actualizare Miercuri, 25 Ianuarie 2012 10:20 |
Citeşte mai mult...
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Sâmbătă, 21 Ianuarie 2012 12:42 |
Cand sunt departe de tine Inima imi plange neincetat, Sufletul e in grele suspine, Tara mea nu te-am uitat! Bratele tale m-au leganat Stergand al sufletului dor, Ma intreb, de ce am plecat? Ai ramas departe tricolor! Te regasesc in strainatate, Dar culoarea nu e asa vie, Nu mai aud a tale soapte Ce mi-au adus doar bucurie! |
Citeşte mai mult...
|
POEZIE: O inima intr-un glas |
|
|
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Vineri, 13 Ianuarie 2012 21:28 |
Da-mi Doamne al meu trecut
Si lasa-ma in linistea marii! Ca am iubit ce n-am stiut Si nu pot sa-l dau uitarii! Din nou sufletul imi e frant Si nu mai caut scapare, Fa-ma Doamne iar sa rad Si scoate-ma din tristare! Sufletul imi e asa pustiu |
Citeşte mai mult...
|
POEZIE: Pastel în memorii albe |
|
|
|
Scris de Grijac Lavinia-Alexandra
|
Joi, 12 Ianuarie 2012 16:31 |
Clipiri de rai căzânde, Mărire spectrului luminii! Răceala cald surâde În oglindirea firii. Prin vântul de ninsoare, Ne dă iarna simboluri: Inocenţa care cade Prea lent, naiv, în goluri. Cum poţi privi nimicul Mergând în nepăsare Când în jurul tău palatul |
Ultima actualizare Joi, 12 Ianuarie 2012 19:54 |
Citeşte mai mult...
|
POEZIE: A sufletului iarna |
|
|
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Joi, 05 Ianuarie 2012 13:33 |
Tu iarna m-ai primit In bratele tale calde! Si mereu ai daruit Sufletelor plapande
Primii fulgi de nea In sufletul lor senin, Ce le-a adus bucuria Si a supt a lor venin! Iarna e o poveste Leganata in trecut, Nici nu-ti da de veste, Ca deja a inceput! :) |
Citeşte mai mult...
|
Scris de Teodora Angelica Dunca
|
Marţi, 03 Ianuarie 2012 14:59 |
Ce pentru voi a născut iubire Pentru unii a devenit început, Aţi pornit pe aceeaşi cărare, Parcă Domnul aşa ar fi vrut! Să fiţi împreună din tinereţe, În dragoste la bine și necaz, Să ne fiți mereu nouă povețe Și sufletelor un tainic răgaz! Ați adus pe lume doi copii Să fiți o familie împreună! Ei să vă aducă doar bucurii, |
Citeşte mai mult...
|
POEZIE: Mă uit în urmă... |
|
|
|
Scris de Andreea T.
|
Luni, 02 Ianuarie 2012 11:44 |
Mă uit în urmă…şi mă simt parcă străină de mine însămi, de toate trăirile mele din trecut, de naivitatea şi vulnerabilitatea mea. De toţi oamenii pe care i-am cunoscut şi cărora le-am dăruit ce-am avut mai bun. Pentru care am plâns şi am făcut nopţi albe. Oameni în care am avut încredere şi m-au dezamăgit, de care am avut adesea nevoie şi pe care i-am pierdut, oameni care au rămas la fel deşi timpul a trecut peste noi. Sunt tot aici, dar parca-s mai puţini... Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Am învăţat că oricât de bun prieten ţi-ar fi un om, mai devreme sau mai târziu te va dezamăgi. |
Ultima actualizare Luni, 02 Ianuarie 2012 16:04 |
Citeşte mai mult...
|
In pletele noastre se incalcesc visele |
|
|
|
Scris de Antonia Zavalic
|
Sâmbătă, 03 Decembrie 2011 12:59 |
În pletele noastre se încâlcesc visele Abia că artistul poate pieptăna visele nehotărâţilor care se tem a umbla la nuanţe, amestecându-le incoerent până când le plâng pânzele, stoarse de culoare. Păşim cu aceeaşi greutate, ţinând cărările la mijloc, acolo unde sperăm că se vor întâlni. Îndoim agrafele noastre în dragoste, încă nu ne putem prinde, la un moment dat se vor rupe şi nu vom avea bani să ne cumpărăm altele. Atunci, vom cerşi agrafe nepotrivite care nu vor putea să ne ţină visele şi vom plânge în neputinţele lor. Va durea atât cât foarfecele ne vor tăia unul de altul. Ştiind că nu vom mai avea pe unde să ne trecem mâinile, vom geme în capăt de suflet, |
Citeşte mai mult...
|
Scris de Adriana Iuliana Pop
|
Luni, 21 Noiembrie 2011 20:44 |
Aventura conştiinţei mele a început când am plecat la picnic împreuna cu colegii mei. Pe drum în spre poieniţa la care am plecat, am trecut printr-o pădure de foioase din care lin curgea ploaia de frunze îngălbenite pentru ca era toamnă. Razele de lumină care parcă întretăiau pădurea mi-au vestit apropierea poeniţei, care era luminată de palidele raye de soare. Ajunşi în acel mic colţ de rai, ne-am făcut comozi şi am admirat împrejurimile. Totul era atât de frumos, păsările care încă au mai rămas zgribulite printe copacii aproape goi, îşi cântau trilurile care reuşeau să te facă să crezi că te afli într-o sală de concert sinfonic. Copacii falnici care străjuiau poieniţa te ocroteau parcă de tot ce era rău şi îţi dădea senzaţia că te afli ăn sânul familiei, unde nimeni şi nimic nu poate să strice momentele frumoase petrecute alături de cei dragi. Susurul apei contura acel tablou minunat şi îi dadea culoare, toate se petreceau atât de frumos într-un ambient plăcut alături de colegi cu care râdeam, povesteam şi ne spuneam unele năzdrăvănii făcute în copilărie, care acum ni se păreau amuzante, dar atunci poate de multe ori eram pedepsiţi pentru ele. |
Ultima actualizare Miercuri, 23 Noiembrie 2011 08:38 |
Citeşte mai mult...
|
"Halloween Celebration" la Liceului Teoretic "Bogdan-Vodă", Vişeu de Sus |
|
|
|
Scris de Monica Maria Grad
|
Duminică, 13 Noiembrie 2011 11:00 |
Parodie realizată de elevii clasei a IX-a E- profil filologie -- ai Liceului Teoretic "Bogdan-Vodă", Vişeu de Sus, Maramureş, ocazionată de manifestarea "Halloween Celebration" , 31.10.2011.
|
|
|
|
|
Page 3 of 8 |
|
|