În ultimii ani, l-am reîntîlnit la diversele manifestări culturale organizate de românii din Transcarpatia la Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Topcina, Slatina sau Biserica Albă.

Ultimul interviu cu domnia sa l-am realizat în 27 noiembrie 2008, la Apşa de Jos. Nici atunci, cînd vorbea  de fapt cu un conaţional, şi nici altă dată ,  în discursurile sale, diplomatul român de la Consulatul General al României la Cernăuţi  nu a sărit peste cal, dimpotrivă, îşi măsura fiecare cuvînt , aşa cum procedează oricare diplomat de profesie.

Din nefericire, atît în România cît şi- se vede treaba şi în Ucraina-  diplomaţii şi ziariştii străini sunt uneori văzuţi ca veritabili spioni sau ofiţeri sub acoperire!

În urmă cu 10 ani cînd am auzit una ca asta şi despre mine, m-am crucit  şi mă-ntrebam ce grad o-i fi avînd. Răspunsul l-am văzut pe o etichetă: 40 de grade!

Lăsînd gluma la o parte, în ceea ce mă priveşte, am descoperit Transcarpatia în copilărie, cînd aveam 7 ani şi am constatat că în URSS,  vacile de pe imaş erau hrănite şi cu pîine, cu cîte-o roată de pîine neagră  de 3 ori pe zi. Pe cînd aveam 12 ani, am chiar umblat 3 zile  la şcoala românească din Biserica Albă, unde am fost depistat că sunt intrus abia la ora de franceză, pentru că eram singurul care pronunţam corect „le” faţă de pruncii besermenii care ziceau „leo”. Acolo m-am şi îndrăgostit de Maria , o fetişcană faină dintr-a şasea. Acolo şi la Slatina  mi-am făcut prieteni şi am neamuri Acolo şi atunci am descoperit bomboanele de ciocolotă  învelite, vestite şi azi. Cu o bancnotă roz de o rublă, cumpăram un kil .

Acolo merg şi azi după decenii, cu mare plăcere, dacă nu pe urmele  copilăriei, atunci  la o votcă bună sau la un şaşlîk. Cum fac de altfel şi românii din dreapta Tisei, care vin cu mare bucurie la Sighet, la o ţuică şi la  mititei. E mai bun dincolo, spunem fiecare! Şi aşa este Nouă ne place la ei, lor le place la noi. Odată, cînd mă întorceam din Slatina cu un amic ziarist,  care nu fusese acolo de vreo 15 ani, grănicerul ucrainean cu care mai conversasem în limba maghiară  m-a întrebat ce-am făcut  noi pe la ei? Ne-am reîntîlnit cu prieteni vechi, am băut, am mîncat,  am depănat amintiri, am spus bancuri  şi ne-am simţit bine ca într-o vizită la somsizi şi prieteni -  i-am răspuns fericit că ştiu să vorbesc  şi într-o altă limbă, a confraţilor  alături de care m-am născut şi trăiesc foarte bine în continuare: români, maghiari, ucraineni, evrei, germani, ţigani …

Aşa a fost şi duminica trecută, cînd am sărbătorit 8 Martie în dreapta Tisei şi cînd am întrebat, totuşi, ce acuze i se aduc lui Iustinian Focşa, de autorităţile din Ucraina, care i-au cerut  să părăsească ţara?

Prof. Ion Huzău, redactor şef publicaţia”Maramureşenii”, Slatina: „Am avut cu domnia sa multe întîlniri, majoritatea de ordin cultural. Ne-am întîlnit şi la Simpozioanele internaţionale organizate de dl Botoş şi la Slatina sau în alte părţi. Deci îl ştiu destul de bine şi eu nu cred că acest domn,de formaţie istoric,  şi-a putut permite vreodată   ca diplomat să vorbească asemenea prostii, de care este acuzat pe nedrept, spun eu. Adică Iustinian Focşa ar fi incitat populaţia românească  din Ucraina pentru separatism! Eu îl cunosc din 1995 şi niciodată, nici la Bucureşti, nici aici,  nu am auzit de la el aşa ceva! Poate invers, noi, românii de aici,  am fi vorbit  mai multe lucruri, dar nu în afara Constituţiei Ucrainei, pe care o respectăm şi cerem să fie respectată. Ca atare, sigur el n-a vorbit despre aşa ceva în Transcarpatia şi consider măsura expulzării ca fiind exagerată, dl Focşa fiind probabil în postura de ţap ispăşitor. În urmă cu un an şi jumătate, cînd s-au tras concluziile în urma monitorizării  minorităţii române  din Transcarpatia, la Teceu,  noi cei de aici ne-am aprins, chiar ne-am reamintit că prin 1992  am cerut ca localităţile româneşti  din Rahău şi Teceu să fie cuprinse într-un singur raion, nu în două cum se întîmplă şi în prezent. Văzînd că ne-a luat gura pe dinainte, dl Focşa ne tot probozea, ne tot  calma şi  ne îndemna să nu exagerăm, să  fim excesiv de loiali statului ucrainean. Consider că suntem loiali şi cerem doar drepturile noastre  prevăzute în Constituţia Ucrainei”.

Ing. Gheorghe Uhali ,primarul oraşului Slatina : oficial nu ştiu nimic. Am auzit doar că dl Focşa ar fi întreprins acţiuni naţionaliste , nu ştiu pe unde. Aici, la noi în Transcarpatia, în nici un caz. Mai mult, după cîte îl cunosc eu, nici nu cred că e în stare să zică aşa ceva. Întotdeauna a fost un om cumpătat. Nici măcar în discuţiile particulare nu a vorbit despre aşa ceva, nici măcar aluziv. Toţi cu care am discutat în ultimele două zile despre acest caz sunt miraţi”.

Vasile Ona Jotu, Slatina: „Eu îl cunosc de la Bucureşti, unde, de ori cîte ori am fost ne-a ajutat cu mare plăcere. În discuţiile noastre particulare îmi spunea că avem obligaţia de a ne păstra identitatea culturală şi de a fi loiali statului în care trăim. Ceea ce se şi întîmplă”.

Conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, senator de Maramureş: „Din punctul meu de vedere este o hotărîre nedreaptă îndreptată împotriva lui Iustinian Focşa, care este o victimă  a practicilor internaţionale , a unei  retorsiuni. El a fost un bun diplomat român la Cernăuţi, unde urma să mă întîlnesc cu domnia sa peste o lună. El are o vastă experienţă în protejarea românilor din afara graniţelor şi  a fost un susţinător al proiectelor culturale derulate de românii de pretutindeni  . Eu militez pentru menţinerea relaţiilor de prietenie şi bună vecinătate  dintre România şi Ucraina, întrucît pe teritoriile noastre trăiesc în minoritate 500 de mii de  români  în Ucraina şi 65 de mii de  ucraineni în România. Avem obligaţia morală şi instituţională să protejăm minorităţile etnice. Sunt membru în Comisia de Prietenie România Ucraina din Senatul României, unde voi susţine  atît interesele minorităţii române din Ucraina dar şi ale  minorităţii ucrainene din România.  Noi toţi avem obligaţia să  ne consolidăm relaţiile de bună vecinătate între ţările noastre. Cine nu înţelege chestiunea aceasta, nu înţelege cursul  istoriei. Plecarea lui Iustinian Focşa este nu numai o pierdere în sine ci şi o pierdere în cadrul relaţiilor  de colaborare româno-ucrainene, domnia sa putînd fi  un bun exemplu profesional şi pentru omologii săi   ucraineni din România”

Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul Maramuresului