"„Ţările care nu împărtăşesc valorile noastre, care nu vor să respecte aceste principii, trebuie să înceapă să îşi adreseze întrebări despre locurile lor în Uniunea Europeană”,
a declarat Francois Hollande, înainte de începerea reuniunii Consiliului European, potrivit Agerpres.”"
O amenințare cȃt se poate de directǎ venitǎ din partea peşedintelui Republicii Franceze fǎcutǎ ÎNAINTEA ȋnceperii şedinței cu şefii statelor care compun marea afacere europeanǎ (a unora, mai mari...) şi ȋn aceeaşi mǎsurǎ, marea bǎtaie de cap (a altora, mai micuți...)
Situația a evoluat ȋn felul urmǎtor la şedința țǎrilor egale ȋn drepturi şi obligații care compun U.E.: ȋntȃi amenințare, apoi discuția democraticǎ! Modul acesta dictatorial al celor mai egali decȃt alți egali, mi-a reamintit o fabulǎ a lui Grigore Alexandrescu („Cȃinele şi cǎțelul”), pe care o credeam avȃnd o moralǎ aplicabilǎ doar relațiilor ȋntre oameni fǎrǎ funcții politice de cel mai ȋnalt grad. Dupǎ declarația francezului, constat cu mare bucurie cǎ fabula romȃnului are o universalitate la care nu m-am aşteptat.
Grigore Alexandrescu a scris:
„Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.”
Pai dacǎ-i egalitate, atunci sǎ fie U.E.! Şi este...doar pe hȃrtie! La şedința U.E.,
„Hollande s-a referit la ţările care contestă decizia de distribuire a refugiaţilor conform cotelor obligatorii stabilite de Uniunea Europeană. România, Cehia, Slovacia şi Ungaria au votat, în Consiliul UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne, împotriva sistemului de relocare a imigranţilor conform unor cote obligatorii, dar schema a fost aprobatǎ”
În fabulǎ, discuția dintre cȃine şi cǎțel devine amenințatoare mai pe la sfȃrşit. La şedința U.E., cǎțeii (dupǎ viziunea Francez Olanda) au fost Romȃnia, Cehia, Slovacia, Ungaria. Adicǎ țǎri (mai sunt şi altele, desigur) care n-au avut nicio vinǎ la declanşarea exodului islamic spre Europa care ȋncǎ doarme, şi o face şi cu gura deschisǎ, loc sigur pe unde pot intra viruşii terorismului. Cȃinii (mai corect spus dulǎii) de la şedința dintre amenințǎtorii şi amenințații Europei ştim cine sunt. Mai bine sǎ vedem cum ȋncheie Grigore Alexandrescu fabula sa:
„- Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
„- Dar ziceaţi...” – „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.”
Oare fabula aceasta are parte de o traducere bunǎ ȋn francezǎ? Mi-ar plǎcea sǎ aibǎ, pentru cǎ are, dupǎ cum se constatǎ, un spectru foarte larg de ȋnvǎțǎminte, aplicabile şi interstatal. O singurǎ problemǎ nu putea sǎ prevadǎ autorul ei cȃnd a scris:
„Şi numai cu cei mari egalitate vrem”
Ţǎrile mici au fost invitate sǎ stea la aceeaşi masǎ cu țǎrile mari! Totul a fost frumos pȃnǎ-ntr-o zi cȃnd un dulǎu a amenințat un cǎțel...de fapt mai mulți.
|