12 morţi şi cam tot atâţia grav răniţi la redacţia unui săptămânal care îşi bătea joc de toate, dar mai ales de ORICE. Ei bine, acest „orice” a adus doliu în multe familii franceze şi senzaţia clară a efemerităţii fiinţei umane.
Toată lumea compătimeşte acum victimele şi îi incriminează pe atacatori (sau mai bine zis ucigaşi cu sânge rece, pentru că asta sunt). Aud şi citesc că a fost un atentat la libera exprimare a opiniei. Când vorbim de opinie religioasă, după părerea mea, se schimbă situaţia…De credinţa cuiva nu-i este permis nimănui să-şi bată joc! Sunt destule alte lucruri cu care se poate glumi, dar de credinţă, indiferent care ar fi ea, nu are nimeni dreptul să se atingă! „Charlie Hebdo” n-a ţinut cont de niciun reper moral, nu mai vorbesc de cel religios! Şi a atacat de-a cursul anilor pe toţi…
Revista, înfiinţată în 1969, sub numele „Hara Kiri”, a glumit(?) pe seama morţii generalului Charles de Gaulle. N-a scăpat nici el de atacurile jurnaliştilor de la săptămânalul care-şi bate joc de tot şi de toate. După doborârea turnurilor gemene, tot veninul săptămânalului s-a vărsat asupra cultului islamic. Nici Profetul Mahomed, nici Sarkozy, nici actualul preşedinte Hollande n-au fost „cruţaţi” de satira revistei „Charlie Hebdo”.
Mă uit la nişte caricaturi cu François Hollande care au apărut în hebdomadarul francez. Sunt chiar scandaloase! Dar, e dreptul la libera lor opinie, nu-i aşa? În preajma Crăciunului, „Charlie Hebdo” a ridiculizat naşterea lui Hristos.
Acum asistăm oripilaţi la moartea violentă a unor nevinovaţi. Cum te poţi considera om dacă împuşti un alt om (poliţist) căzut pe trotuar, care nu se mai poate apăra, fiind deja grav rănit de gloanţe? Despre ceilalţi aflaţi întâmplător la locul masacrului încă nu se spun prea multe.
Sunt destui care au lăudat activitatea revistei pentru curajul exprimării opiniilor şi refuzul acceptării exceselor religioase. Încurajaţi, cei de la „Charlie Hebdo” au uitat de cenzura bunului simţ. Acum, Franţa plânge, şi alături de ea, întreaga lume. Nu se rezolvă nimic prin forţa armelor, poate doar pe moment. Au fost împuşcaţi oameni în Franţa. Au fost împuşcaţi de oameni care, pentru început, n-au vrut altceva decât să fie lăsaţi să creadă în religia lor.
De unde pleacă totul? De la intoleranţa caricaturiştilor francezi care şi-au permis să-l caricaturizeze pe Profetul Mahomed, care, conform religiei islamice, nu poate fi reprezentat, nici prin picturi, nici prin desene.
Şi oamenii, şi caii se împuşcă. La început a fost un film despre oameni care se lasă împuşcaţi, pentru că totul se vădeşte a fi fost inutil. Acum omul trage în alt om, sau animalul trage în alt animal? Grea dilemă…Şi pentru ca dezorientarea omenirii să fie şi mai anevoioasă, e din ce în ce mai dificil de deosebit omul de animal, sau, altfel spus, raţiunea de instinct.
Dacă oamenii se împuşcă, înseamnă că, aşa cum am spus, raţiunea a dispărut. Unde nu-i raţiune, apare intoleranţa. În însângeratul început de An Nou, francezii lui „Charlie…” au dat tonul. Ce păcat…Şi eu care visam că nici oamenii, nici animalele nu trebuie împuşcaţi…
Pe 7 ianuarie, „Charlie Hebdo” şi-a făcut „Hara Kiri”…
|