
În lumea asta undeva
- pe-un picior de plai
unde de toate ai
de ştii cu ghearele s-apuci
şi raiu-n incisivi să-l duci –
trăia odată un popor,
nici leneş foarte, nici prea muncitor.
Căci darurile Sale Domnul
le-mparte cu atâta socoteală,
încât ce prisoseşte într-o parte,
de gol e cumpănit în media finală.
Şi-acest popor înţelepţit
de a răbdării aspră şcoală,
a dus-o greu, dar împăcat
cu-a sa istorie domoală,
în care doar şi-a apărat
cu-nverşunare la viaţă dreptul –
avea numai în ceruri datorii
şi s-a trezit dator vândut cu totul...
Atunci s-a dumerit deplin
că jertfa-i pentru hoţi doar floare la ureche
şi că un stat ticsit cu ticăloşi
nu poate fi decât tâlhar fără pereche.
Şi iarăşi el s-a-ncurajat
cu resemnarea sa de neclintit:
„E rău cu rău, dar şi mai rău
când răul neaoş este-nlocuit.
Decât un rău străin de noi,
mai bine unul cunoscut,
c-atuncea toate le vom duce
şi iar vom fi ca la-nceput!...”
AUTOR: GEORGE PETROVAI
|