
Copleşită sunt de-atâtea cuvinte
Toate vin spre mine cu rezonanţă
Se dispersează, ajung pe limba mea
E obositor să mă priveşti rostind.
.....................................
Mâna întinsă ce o văd spre mine
Nu mă face să simt nimic nou
Nu mor şi nu cad,
Tăcerea a învins.
.....................................
Aroma de sudoare şi noroi
Se aşează-n straturi ondulate
Nu mă privi, n-ai ce să vezi de ieri
Doar culoarea vorbeşte azi.
.....................................
Arama de pe capul meu
Îţi trezeşte oare vorba ?!
Sunt veche şi de ieri,
E obositor, mă mai priveşti?
Autor: Stefania Adela Pop
aprilie 2008
|