 Nu poţi să îţi doreşti mai mult
decât să fie o seară rece de toamnă,
focul să ardă în şemineu,
doar lumânările să mai destindă încăperea,
şi o blană să se întindă leneşă pe podea la picioarele focului...
să stai îmbrăcată doar cu parfumul şi cămaşa lui,
cu paharul de vin în mână
şi să îţi cufunzi privirea în tăciunii fierbinţi...
să îi auzi paşii uşori cum se apropie de tine,
cum respiră pe ceafa ta, pe gât, în ureche...
îşi înfige degetele în părul tău şi îl strânge cu putere în pumn…
te sărută pe gât,şi te cuibăreşti în braţele-i puternice...
laşi o lacrimă să îţi ardă obrazul...
plângi toată dragostea din tine,
din el,
toată durerea...
îţi ia paharul din mână şi îl aşează pe podea mai departe de voi,
te culcă pe spate,
îşi pune capul pe pântecul tău şi te cuprinde...
te iubeşte...
şi îl iei în braţe...
te arde fiecare atingere a lui,
fiecare deget lasă o rană pe trupul tău...
curând tot trupul îţi suferă de amor şi pielea lui...
şi te trezeşti în cămaşa lui, lânga focul stins...
e dimineaţă dar el nu e lângă tine,iar trupul nu ţi-e rană...
un vis...
|