 Clepsidra se umple la un singur capăt. Jos atâţia oameni goli de Dumnezeu, sus un Dumnezeu plin de oameni. Avem tot dreptul să primim un cer. Când ştim că ne aşteaptă atâtea morţi câte lucruri nu ne aparţin. Să încercăm să nu ne ţinem de mână atunci când ne este teamă, căci teama are plăcerea deosebită de a ne prinde singuri smulgându-ne mâinile în căutarea unui Dumnezeu în care trebuie să ne întoarcem. În pământ nu se odihnesc decât oase. În noi, buzele lor ne sărută. Ne îngropăm dragii noştrii în dragoste, să nu mai fim nevoiţi să le dăm drumul.
Împreună ne suntem decât o inimă, care se tot goleşte: de cer, de sfinţi, de sânge. Ultimul aer doar ne umple Şi închizându-ne ochii sperăm a ne trezi.
|
