Am ochii în lacrimi!!! ... E incredibil ce văd!… O plimbare cu maşina
printr-un cartier dintr-un oraş semnificativ vizibil pe harta ţări m-a întristat până în cele mai adânci străfunduri. Blocuri care par să se dărâme, figuri de copiii prea brusc maturizaţi care cercetează fiecare potenţiala victimă, terenuri de joacă prea puţin vizibile de la groapa de gunoi a oraşului… Si culmea! Vorbesc de centrul oraşului… Văd două mânuţe fragede care se înfig în nisipul murdar…şi îşi ridică privirea asupra mea…acel chip inocent …se bucura de dâra de noroi în care se afunda…cu atâta satisfacţie… M-au trecut fiorii…acel copil mi-a arătat ce înseamnă simplitatea şi nu oricum ci într-un mod sincer…
Aşa că ori de câte ori simt că mă afund în mocirlă…voi privi în sus… ştiu că cineva îmi va întinde o mână de ajutor sau măcar o mângâiere. Dacă un copil poate îndura atâtea …eu de ce n-aş putea? … şi totuşi… …mă doare… …sper… …suspin… Caut cu privirea ochii tăi…ca să mă regăsesc…să cred şi mai mult în mine…
|