logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


CARTE: Corinne Hofmann-"Indragostita de un masai" PDF Imprimare Email 7060 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 31 Iulie 2011 08:00

 “Parca ma loveste un fulger. Un barbat inalt si foarte frumos, cu o infatisare exotica si cu un ten cafeniu inchis. Singura lui imbracaminte este o carpa scurta, rosie, prinsa de jur- imprejurul coapselor. In schimb, poarta o multime de podoabe: un nasture mare de sidef viu stralucitor, fixat de niste perle de toate culorile, ii decoreaza fruntea. Parul lung si rosu este impletit in cozi subtiri. Pe fata lui sunt pictate desene, care coboara pana la piept, unde se-ncruciseaza doua coliere din perle colorate. La incheieturile mainilor are mai multe bratari. Asa cum sta, in apusul de soare, arata ca un zeu tanar.”

Ca dragostea n-are limite, acceptam destul de usor. Dar, cazul Corinnei Hofmann e mult diferit fata de ceea ce intelegem in mod obisnuit prin dragoste (fie si la prima vedere). Cand un om dintr-o tara ca Elvetia accepta sa traiasca intr-o tara africana, in niste conditii foarte departate de lumea cu care suntem obisnuiti, a apei la robinet si a curentului electric, a calculatoarelor si a telefoanelor mobile, a automobilelor de ultima generatie, ce dovada mai clara de dragoste am putea gasi?

 

“Ma gandesc la mine, la Marco si la afacerea mea. Dupa greutatile de inceput, afacerea merge cat se poate de bine. La douazeci si sapte de ani am reusit sa ajung la un standard de viata remarcabil.” Si cu toate astea, o excursie facuta cu prietenul ei elvetian in Kenya , va insemna un moment de schimbare fundamentala a destinului unei femei, iar pentru noi, cititorii, un prilej de a reflecta, dupa ce citim memoriile autoarei, la faptul ca “viata bate filmul”, pentru ca exista si o ecranizare dupa romanele (trei la numar) ale Corinnei Hofmann.

“ Genunchii imi tremura. Ma trec toate sudorile.Trebuie sa ma tin de un stalp de la marginea ringului de dans, ca sa nu cad.” Isi descrie autoarea senzatiile traite in momentele cand il vede pe razboinicul masai Lketinga.

Scriitoarea reuseste sa treaca peste obtacolele civilizatiei din care vine, sa se adapteze unui nou mod de a accepta relatiile dintre barbati si femei. O prietena kenyana ii spune : “ petrece-ti vacantele in Kenya, dar nu cauta aici un barbat pentru toata viata.”
“Despre albi, ea a auzit ca sunt buni cu femeile, chiar si noaptea. Masaii nu saruta, gura fiind pentru mancat, iar sarutul este ceva oribil.[…] De asemenea, parul si fata unui barbat sunt tabu.”

Scriitoarea afla prin propria ei experienta traita in Kenya ce inseamna sa fii casatorita cu un localnic. “Din principiu, femeia se ocupa de copii, iar barbatul isi petrece cea mai mare parte a timpului cu alti barbati de acelasi rang, adica cu alti razboinici, dintre care cel putin unul trebuie sa-i tina companie la masa. Nu se cuvine sa ia masa singur.”

Corinne s-a simtit mandra de patria sa adoptiva, de oamenii printre care a ales sa traiasca. “Ma simt atat de unita cu acesti oameni si sunt atat de mandra de acest popor, de parca ar fi fratii mei.Sentimentul de a fi gasit o patrie, sentiment pe care nu l-am cunoscut pana acum niciodata, ma face sa-mi dea lacrimile.”

Si totusi, diferentele de cultura, de mentalitate, sunt prezente aproape la fiecare pas…Ceva obisnuit pentru noi, e ceva anormal pentru ei. Stiati, de exemplu, ca  in tribul samburu, noua mare familie a scriitoarei, nu este permis sa folosesti mana stanga pentru a manca?

Curiozitatea africanilor la vederea unei femei cu pielea alba s-a manifestat si printr-un ciudat obicei. “Priscila imi spune ca majoritatea femeilor nu au vazut si nu au atins niciodata o alba. De aceea, se intampla ca atunci cand iti ating mana, sa-ti scuipe in ea, ceea ce este o mare cinste.”

O participare la o nunta. “Imi este prezentat ginerele cel mandru, care imi declara ca este dispus, in caz ca vreau sa ma casatoresc, sa ma ia si pe mine de nevasta. Raman stupefiata. Intorcandu-se spre Priscilla, o intreaba chiar serios, cate vaci vreau sa-mi ofere.”

Cand se plange in Kenya
“Lketinga adoarme si iar incepe sa delireze. Mi se rupe inima cand il vad in starea asta. Singurul lucru pe care pot sa-l fac , este sa plang. Priscilla ma cearta:”Nu este bine ce faci! Aici nu se plange decat atunci cand moare cineva.””

Chai
“Asa cum constat mai tarziu, laptele muls ajunge numai pentru chai, acesta fiind un amestec de lapte de capra, ceai si mult zahar.”

Cum se sacrifica o capra (intai se sufoca, tinandu-i strans nasul si gura)
“…in tribul Samburu nu are voie sa curga sange inainte ca animalul sa fie mort.”

Sange de capra
“La gat i se face o taietura, iar in pielea de care trage fratele lui Lketinga se formeaza un fel de adancitura, care se umple imediat de sange. Scarbita, ma uit si ma minunez cum Lketinga se apleaca asupra acestei baltoace de sange si soarbe mai multe guri din ea.”

Altfel decat la noi…
“Behaitul caprelor si un zgomot straniu ma trezesc de dimineata.Ma uit prin deschizatura colibei si vad fusta mamei. Intre picioarele ei curge un suvoi zgomotos. Se pare ca femeile fac pipi din picioare, pe cand barbatii obisnuiesc sa se ghemuiasca, dupa cum am vazut la Lketinga.”


Ce faci cand ti se face sete pe drum?
“Dupa inca o ora de mers, sunt transpirata toata si vreau, totusi, sa beau ceva. Asa ca mergem la rau. Lketinga sapa o gaura in nisip. Dupa putin timp, nisipul se inchide la culoare si devine umed. Numaidecat se formeaza prima balta de apa care devine din ce in ce mai limpede. Ne potolim seta si pornim catre casa.”

Un detergent intr-adevar universal
“Astazi vreau sa-mi spal hainele, in apa saracacioasa din rau. De aceea mergem la un butic si cumparam Omo.Acesta este singurul detergent care se gaseste in Kenya si este folosit atat pentru igiena corporala , cat si la spalatul pe cap.”

Un somn odihnitor
“La capul meu, in coliba, se afla trei capre, nou-nascute, care behaie incontinuu.Nu dorm toata noaptea.”

Conflictele cu somalezii, o problema fara sfarsit
“Mamei ii este frica sa nu avem probleme cu somalezii, daca lumea nu se va mai duce la magazinele lor. Somalezii sunt periculosi si ar putea sa ne urseasca ceva rau.”

In toate pasajele in care e pomenita mama lui Lketinga, scriitoarea elvetiana vorbeste despre soacra ei, o femeie obisnuita din tribul samburu, Kenya, ca fiind mama…

Daruri de nunta
“Eu sunt coplesita de cate cadouri mi se ofera si mie: paisprezece capre, doua oi, un cocos, o gaina, doi vitei si o camila mica.”


Eforturile supraomenesti facute de Corinne Hofmann pentru a se integra in noua ei lume  au fost zadarnice. Totul s-a destramat in momentul in care s-a nascut fetita celor doi si Lketinga, sotul Corinnei, peste masura de gelos vine cu acuzatia grava ca Napirai (ce nume frumos!) nu este fata lui. Reintoarsa in Elvetia, scriitoarea ii scrie fostului sot:
“Acum mai bine de trei ani si jumatate, te-am iubit atat de tare, incat am fost dispusa sa traiesc cu tine in Barsaloi. Ti-am daruit si o fiica. Dar, din ziua in care tu mi-ai reprosat ca acest copil nu este al tau, sentimentele mele fata de tine s-au schimbat.
In toti acesti ani, tu nu m-ai inteles deloc, poate si pentru faptul ca sunt o “mzungu” (straina). Lumea mea este foarte diferita de a ta, dar m-am gandit ca intr-o zi ne vom afla intr-o lume comuna.”

Dupa cum vedeti, aceasta lume comuna intarzie sa apara, asa ca cei trei traiesc acum pe doua continente, Corinne si Napirai in Europa, Lketinga, in Africa.

Exista si situatii mai triste, cand oameni care traiesc in aceeasi tara, vorbesc aceeasi limba, au aceeasi culoare a pielii, fac parte din lumi total diferite…


Share
Ultima actualizare Duminică, 31 Iulie 2011 07:57
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2024 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact