Cautarea de senzatii- consum de droguri Imprimare 4229 Afişări
Scris de Apopi Mariana Diana   
Luni, 06 Iunie 2011 12:44
Căutarea de senzaţii, aşa cum a fost operaţionalizată de Zuckerman (Zuckerman, 2004), este o trăsătură de personalitate care ne afectează direct sau indirect comportamentul. Nivelul căutării de senzaţii variază în funcţie de vârstă.
Căutarea de senzaţii este o trăsătură ce se manifestă preponderent în adolescenţă şi maturitatea timpurie, pe urmă se reduce treptat. S-a observat că apogeul acestei trăsături coincide cu perioada cuprinsă între 18 şi 25 de ani pentru populaţia generală (Zuckerman, 2007), adolescenţii având nivelul cel mai crescut de căutare a senzaţiilor (Delignieres, Sabas , 1995). În extrema cealaltă, se află declinul căutării de senzaţii. Declinul merge în paralel până după 60 de ani (Roth, Schumacher, Brahler, 2005). Mai mult decât atât, s-a dovedit că declinul în căutarea de senzaţii tari nu este doar unul la nivel declarativ, ci este un declin real al nevoii de a trăi experienţe „puternice” (Roth, Hammelstein, Brahler, 2007).
Căutarea de senzaţii a fost definită drept o trăsătură de personalitate caracterizată de nevoia de angajare in activităţi variate, complexe, intense, cu un grad scăzut de predictibilitate si de asumarea a unor riscuri fizice şi sociale pentru plăcerea pe care o aduc astfel de experienţe, mai curând decat pentru caracterul riscant al acestora. Persoanele căutatoare de senzaţii au nevoie de un nivel înalt de stimulare pentru a-şi menţine dispozitia. Dacă nivelul de stimulare scade, va scădea şi dispoziţia căutătorilor de senzaţii; prin urmare aceştia vor tinde să caute un nivel de stimulare pe cât de ridicat posibil. Acest nivel optim de stimulare poate fi obtinut prin implicarea in activităţi ce pot lua forma unor sporturi extreme sau a unor vocaţii incitante si creative.
În ceea ce priveşte diferenţele determinate de sex, diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt semnificative statistic, dar mici, bărbaţii obţinând scoruri mai mari decât femeile (Roth et al., 2005). În materie de diferenţe de gen, rezultate interesante s-au obţinut când doi cercetători, Saxvik şi Joireman, au corelat căutarea de senzaţii cu acceptarea rolului de gen şi ajustarea psihosocială la femei (Saxvik , Joireman, 2004). Un nivel crescut de căutare de senzaţii la femei, prezice o compatibilitate scăzută cu rolul de gen. Această incompatibilitate prezice la rândul său, o încredere în sine scăzută (Saxvik , Joireman, 2004). Contextul în care femeile cu nivel înalt de căutare de senzaţii trăiesc poate să influenţeze ajustarea lor la mediu (Saxvik, Joireman, 2004). Pentru femeile dintr-un mediu conservator, nivelul crescut de dezinhibiţie prezice compatibilitate scăzută cu rolul de gen şi încredere în sine scăzută. Comportamentele unor astfel de femei pot fi de tipul gambling-ului, sexului periculos, consumului de alcool şi participarea la petreceri deocheate (Saxvik, Joireman, 2004).
Pentru femeile ce trăiesc într-un mediu liberal, un nivel crescut de susceptibilitate la plictiseală prezice compatibilitate scăzută cu rolul de gen, comportamente specifice genului reduse şi încredere în sine scăzută. Acestea au o tendinţă mai mare de a se asocia grupurilor de bărbaţi, de a fi plictisite de discuţiile „între fete” şi prin urmare, riscă să fie văzute ca. fiind mai retrase (Saxvik, Joireman, 2004). În materie de diferenţe de statut social se pare că în grupurile sociale cu un status socio- economic crescut (venit mai mare şi nivel al educaţiei crescut) nivelul căutării de senzaţii tari este mai mare. Pentru aceste rezultate, mărimea efectului este mică (Roth et al., 2005).
In acelşi timp, această trăsătură de personalitate îi poate predispune pe adolescenţi la implicarea într-o serie de comportamente riscante, dintre care unele pot prezenta consecinţe negative în planul sănătaţii si in plan socio-legal (consumul de substanţe, condusul riscant, comportamentul sexual riscant, conduite delincvente etc).
Crearea unui program de prevenţie care să adreseze populaţia căutătorilor de senzaţii trebuie sa ţină cont de particularitaţile acestor persoane si de funcţia pe care angajarea în comportamente de risc o joaca în economia lor psihică. Simpla informare, apelul la raţiune sau la frica referitoare la consecinţele negative ale angajării în comportamente de risc nu sunt suficiente pentru a stopa sau a preveni angajarea căutătorilor de senzaţii în comportamente care aduc promisiunea unei recompense importante. Este dificil să modificăm o trăsătură de personalitate, însă este posibil să influenţăm mult modalitatea in care aceasta se exprimă în plan comportamental.
Pentru a asigura succesul unei interventii pe termen lung, un program de prevenţie ar trebui să se traducă în reducerea impactului factorilor de risc, în creşterea influenţei factorilor de protecţie şi în echiparea adolescenţilor cu abilităţi menite să îi ajute să facă faţă cu succes schimbărilor specifice vârstei.
contact: Diana Mariana Apopi, psiholog si psihoterapeut sub supervizare
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Share
Ultima actualizare Luni, 06 Iunie 2011 13:15