Poezie: Nu/mai murim Imprimare 2024 Afişări
Scris de Antonia Zavalic   
Duminică, 25 Septembrie 2011 11:33
Clepsidra se umple la un singur capăt.
Jos atâţia oameni goli de Dumnezeu, sus un Dumnezeu plin de oameni.
Avem tot dreptul să primim un cer.
Când ştim că ne aşteaptă atâtea morţi câte lucruri nu ne aparţin.
Să încercăm să nu ne ţinem de mână atunci când ne este teamă,
căci teama are plăcerea deosebită de a ne prinde singuri
smulgându-ne mâinile
în căutarea unui Dumnezeu în care trebuie să ne întoarcem.
În pământ nu se odihnesc decât oase.
În noi, buzele lor ne sărută.
Ne îngropăm dragii noştrii în dragoste,
să nu mai fim nevoiţi să le dăm drumul.
 
 
Împreună ne suntem decât o inimă,
care se tot goleşte: de cer, de sfinţi, de sânge.
Ultimul aer doar ne umple
Şi închizându-ne ochii sperăm a ne trezi.

Share
Ultima actualizare Duminică, 25 Septembrie 2011 13:59