POEZIE:Colaj de singurătăţi Imprimare 1997 Afişări
Scris de Antonia Zavalic   
Joi, 08 Septembrie 2011 19:29

Ţi-am spus că oamenii trec prin tine

şi că, nici măcar nu se ating atomii.

Fiecare-şi vede de drum: e era atingerii nesimţite.

 

Prin parc, pe stradă, la o terasă

toţi îşi beau cafeaua evitând contactul,

o lovitură, ar fi chiar de dorit!

 

Şi când merg şi când aleargă

în umbră, doar tăcerea se face auzită.

Paşi sună în ecou: nimeni.

 

De câte ori cade sufletul,

sub incidenţa ochilor orbi de mâini?

Colaj în nonculori

Tablă de şah plină de nebuni!


Share
Ultima actualizare Joi, 08 Septembrie 2011 19:34