Muzică, Maramureş, lectură, poezie, artă...

Pe data de 28 martie 2011 a avut loc o nouă ediţie a „Dialogului artelor”, la care am avut bucuria de a fi invitată. Când norii suri plini de ploaie înecau pământul negricios în aşteptarea unui verde de primăvară, acest eveniment a adus din nou un calm sufletesc, ca atunci când admiri o pictură sau o poezie la final, după ce ai pus atâta drag în ea.

     A fost lansat un volum de versuri al domnului Ion Petrovai, a cărui titlu este „Glasul rădăcinii”. Cum am auzit titlul am vrut să aflu de unde a fost acesta inspirat. <Glasul> este al liricii create de autor, iar <rădăcinii> se referă la originile sale, la neamul său, la toate lucrurile care i-au marcat viaţa. Am aflat că admiraţia domnului Petrovai pentru Eminescu este desăvărşită.
     Cât de variat, cât de viguros! Au cântat popular tinerele Grupului vocal instrumental „Mugurelul”, tânăra Andrea Rudner, atât de emoţionată, cântând cu suflet piesa „Oh, mamă, tu” din repertoriul Andei Călugăreanu şi domnul Gheorghe Şteţca a cărui voce mi-a plăcut în mod deosebit, simţind caldele unde ale chitarei răsunând armonios şi oarecum puternic totodată. Trebuie să spun că şi chitara era superbă, întotdeauna acele instrumente îmi vor încânta mai special auzul. O astfel de chitară mi-aş dori şi eu, arăta teribil de frumoasă şi „elegantă”.
     De data aceasta, am văzut frumuseţea unor fotografii „inocente” ale adolescenţilor ca mine, exprimându-şi bucuria de a fi la Săpânţa. Aceasta a fost şi numele expoziţiei: „Bucuria de a fi la Săpânţa”. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult era sinceritatea pe care o vedeam în acele imagini. Într-adevăr, Maramureşul nostru este un colţ de paradis unic, cu zâmbet, joc şi voie bună până peste Munţii Rodnei, emanând o frumuseţe naturală pe care noi o putem admira aici, în nordul României.
     De fiecare dată ceva diferit dar la fel de încântător: astfel sunt ediţiile „Dialogurilor artelor”.