Tomoiagă Daniel - "Valori răvăşite" | 3751 Afişări |
Scris de Dani Godja |
Sâmbătă, 13 Noiembrie 2010 09:50 |
Acum o săptămână am anunţat dorinţa de lansa o nouă secţiune a site-ului unde elevii şi studenţii Maramureşului Istoric, (inclusiv maramureşenii din Transcarpatia) pot să-şi publice materialele proprii, indiferent de factura lor, cu condiţia ca noi să le considerăm publicabile. Sincer, mă asteptam ca primul pas să-l facă sighetenii, că doar avem aici sase licee si două extensii de universităţi, însă a avut mai mult curaj Tomoiagă Daniel, clasa a XII-a, elev la Liceul Teoretic “Bogdan- Vodă”, Vişeu de Sus. De la Daniel am primit un material foarte bun zilele acestea si am decis sa demaram sectiunea cu excelentul articol "Valori răvăşite" primit de la el. Lectură plăcută în continuare:
Valori răvăşite
Încerc să mă regăsesc , trebuie să spun ceea ce simt, un film îmi face cu ochiul din partea de jos a ecranului, iar eu să stau aici, încercând să elaborez un eseu despre anumite valori şi să-l vând vânătorilor de valori? Nu, ba da, unde îmi este ambiţia? Acea valoare despre care intenţionez să scriu? Închid fără regret iconul frumos colorat din partea de jos şi cu degetele reci şi tremurânde încep să retrăiesc, amintiri , nimic concis însa am hotărâre, scrisul a fost întotdeauna prietenul meu în clipele grele această artă mi-a fost loială, închd ochii şi scriu: Privesc pe fereastră, o picătură mare de apă evadând spre căldură se prelinge pe frunte, afara Fata Morgana nu dispare; închid ochii gândidu-mă la viitorul pe care-l am în faţă, şansa de a schimba lumea, de a schimba valorile actuale, unele dintre ele… aţipesc (cred), iar în urechi aceleasi cuvinte sâcâietoare : “nu ai valoare”, deschid ochii sperând că visez, în jur totul e la fel, afară aceeaşi Fata Morgana. O bătrânică stă în picioare lângă mine, nimeni nu-i oferă locul: “-Stai, mătuşă, jos!” se uită la mine, îmi mulţumeşte din ochii ei negri şi se aşează, în acelaşi timp în care un tânăr îmi zâmbeşte ironic şi răutăcios, sunt în microbus (mijlocul de transport până la liceul la care învăţ ), nu în iad, atunci de ce în urechi se repetă acel sunet care m-a anunţat că nu am valoare? Detectez repede sursa acelui sunet; boxele de 100 de Watt aşezate peste tot prin microbuz. Ce greşeală am făcut de a suporta zilnic acest purgatoriu!? Muzica de suburbie, pe care eu nu o pot intitula muzică este din ce în ce mai ascultată, de tineri, de cei cu vârste medii , de cei bătrâni, ce s-a întâmplat? De când s-a întors lumea pe dos, valorile devenind nevalori şi invers? De când ospitalitatea, bunul simţ şi respectul au scăzut pe scara nesigură a valorilor, pe locul lor urcând incultura şi indiferenţa?
|
Ultima actualizare Vineri, 19 Noiembrie 2010 18:29 |