Fericiţi cei ce plâng

Fiecare suflet este o suferinţă adunată în sistem, o suferinţă unică

ce adună tot omul.

Nu putem fi în afara durerii, de vreme ce ea ne cheamă în lume şi tot ea ne scapă

mai mult sau mai puţin teferi.

Un corp de lacrimi, la fiecare bătaie,

Murim câte o secundă, pe rând.

Şi spunem că sufletele n-au timp să respire?

N-avem nevoie decât de aer şi de suferinţă.

Restul, ei bine restul e în zadar.

Fumul de ţigare e o plăcere nu o necesitate.

Şi nu de plăcerile vieţii avem nevoie, căci ele ne prelungesc agonia

iar agonia, binecuvântata plăcere prelungită-n chin.

Aşa ne mor toate sufletele, când le îndopăm cu hrană moartă.

Oameni buni, deschideţi gurile şi înghiţiţi în sec.

Asta o să ne sature.

Suferinţa este fericirea cu minus, anulând toate semnele suntem în absolut.

Lacrimile sunt tari, doar omul curge.

Să nu ne ştergem faţa de la lacrimi, căci aceiaşi ochi care ne dor ştiu şi să ne bucure.