POEZIE:Colaj de singurătăţi | 2271 Afişări |
Scris de Antonia Zavalic |
Joi, 08 Septembrie 2011 19:29 |
Ţi-am spus că oamenii trec prin tine şi că, nici măcar nu se ating atomii. Fiecare-şi vede de drum: e era atingerii nesimţite.
Prin parc, pe stradă, la o terasă toţi îşi beau cafeaua evitând contactul, o lovitură, ar fi chiar de dorit!
Şi când merg şi când aleargă în umbră, doar tăcerea se face auzită. Paşi sună în ecou: nimeni.
De câte ori cade sufletul, sub incidenţa ochilor orbi de mâini? Colaj în nonculori Tablă de şah plină de nebuni! |
Ultima actualizare Joi, 08 Septembrie 2011 19:34 |