4 martie 2016. Zone destul de mari sunt acoperite de brândușe (Crocus heuffelianus), dar înfloresc deja și alte câteva specii: ciuboțica cucului (Primula acaulis sau sinonimul Primula vulgaris), podbal (Tussilago farfara) etc. Este înflorită și planta numită trei răi/ popâlnic iepuresc/ popâlnic/ crucea voinicului (Hepatica nobilis sau sinonim Anemone hepatica)… poate cândva la lumină perfectă ar merita făcute câteva imagini macro… adevărate; dealtfel, seamănă mult cu Hepatica transsilvanica, doar că la H. nobilis frunza este trilobată, pe când la H. transsilvanica frunza nu doar că are 3 lobi dar și aceștia sunt subîmpărțiți în câte trei lobuli; deci, data viitoare ar trebui fotografiate și frunzele.

Primele plante de primăvară au capacitatea să ne atragă atenția, cumva. După iarna albă & lipsită de culoare, orice petale albastre, mov sau gălbui reprezintă un fel de splendoare minimalistă, atrăgând privirea… poate și sufletul uman. Această admirație de primăvară nu ține mult, dar poate să fie o bază pentru a înrădăcina niște firave preocupări botanice.

Botanica. Frumos subiect, dar nu pe mulți ne interesează. Sau, mai corect, nu pe mulți îi interesează… că nici eu nu am fost prea preocupat de plante. Dacă trăiești în oraș, nu prea ai tangență cu plantele sălbatice, iar dacă ești țăran… te interesează doar fânul. Sunt foarte rare preocupările mai intelectuale (științifice și artistice) legate de lumea vegetală… aproape inexistente… ai putea zice cu ceva exagerare. Aproape nimeni nu dă 2 bani pe ele. Eventual, niște plante sălbatice pot să fie un decor drăgălaș pentru turiști, dar ele nu ajung să fie scoase în prim-plan, ca valori-în-sine.

 Până și la Facultatea de Biologie doar memorezi denumiri latine și ceva taxonomie/ sistematică, un fel de dragoste cu forța cu circa 1.000 de specii care îți sunt băgate pe bât; apoi tendința este să uiți repede. Rezultă de aici că ne lipsește contextul care să creeze o admirație față de plante sălbatice, și să atragă spre cunoașterea lor. Nu te mai surprinde că cei care pot să fie numiți botaniști (cât de cât), sunt poate unul la un milion. Cum se poate începe? Când flori sălbatice sunt minunate, pentru ale lor câteva momente… să oprești, să le privești. Totdeauna altele, altele. Și fotografiezi minunea, eventual duci acasă câte ceva și faci niște imagini și sub microscop/ lupa binocular. Cumperi niște cărți de botanică din anticariate/ de pe net, începi să îți formezi o părere cât de cât realistă, măcar despre speciile mai atractive vizual, despre genurile care au aceste specii. Și, cu încetul, poate că ai capacitate & energie pentru a înțelege câte ceva despre lumea vegetală, cea plină de culori și arome neștiute de alții. Nimic nu trebuie forțat, doar cât faci cu plăcere. Atât și nimic mai mult.  

peterlengyel