| Egretă pe râul Iza |
|
2021 Afişări |
| Scris de Dr. Peter Lengyel |
| Sâmbătă, 18 Mai 2013 14:01 |
|
Cursul Izei, peisaj cu zăpadă, gheață la mal, ape libere în unele zone – unde apar variate păsări de apă. O egretă mare (Egretta alba) privește apa, din când în când prinde câte un pește și îl înghite într-o fracțiune de secundă. Penajul ei alb se integrează bine în culoarea zăpezii. Scena este frumoasă, naturală, sălbatică. Pasărea se plimbă liniștită pe gheață, prin apa mică, iar când observă ceva mișcare… se concentrează atentă… extraordinar de atentă… focalizată total… ca și cum de capturarea acelui pește ar depinde viața ei. De asta depinde. Fiecare egretă care nu are succes la prins hrană… este rapid o pasăre care a fost cândva vie. Dar văd că asta are succes destul de bun, prinde cam la fiecare 10 minute câte un pește. A găsit un loc de pescuit perfect, exact așa cum este locul ideal pentru egrete: apă mică, în care există pește. Fulgerătoare mișcări, una după alta… apoi așteptare pentru a observa următoarea potențială pradă. Uneori zboară câțiva metri pentru a vizita un alt loc de pândă… poate acolo au revenit alți pești…
Pare din când în când o făptură angelică, cu aripile ei albe. A o admira o vreme, a o cunoaște mai bine, a îți face o impresie despre modul ei de viață… cum anume se hrănește… cum stă la pândă… este interesant. În mare parte a timpului stă nemișcată… iar acțiunile sunt fulgerătoare și se termină rapid… apoi urmează altă etapă de așteptare… Pentru a face niște imagini mai rezonabile, trebuie să tragi câteva sute bune de cadre, în rafale, încât să surprinzi câte o situație care merită a rămâne… imortalizată. Oricum pasărea care se hrănește liniștită în micile zone cu ape deschise la malul Izei înghețate,… este o amintire care va persista. Sper că aceste păsări vor avea condiții de a exista, ceea ce presupune protejarea ariilor de cuibărit din zone umede mai mari… păstrarea calității apelor și reducerea numărului imbecililor care vânează păsări din pasiunea de a ucide. Vietate albă, imaculată, sălbatică, pe mal de apă curgătoare… îmi aduce aminte de un fragment de poezie… Antonia Luiza Zavalic: “Acolo fac dragoste pe tăcute şi apoi mă trezesc ca din moarte.”
PS. Aceste imagini au fost realizate pe Iza amonte de Bârsana, la 11 februarie 2011.
Mai multe imagini gasiti pe articolul sursa.
Autor: Dr. Peter Lengyel
|
| Ultima actualizare Sâmbătă, 18 Mai 2013 14:26 |
