Muzica rock si agresivitatea la copii |
![]() |
5918 Afişări |
Sâmbătă, 26 Mai 2012 11:09 |
![]() II vezi pe strada cum merg, parca s-au abatut asupra lor toate grijile pamantului, parca au de rezolvat problema existetiale fara de care omenirea nu ar putea sa traiasca. Merg cu capul plecat, cu castile infipte bine in urechi, cu muzica data la maxim, de o auzi de la 3 metri. Sunt incruntati si posomorati, doar ei cu gandurile lor. Si din pacate nu vad si nu aud nimic. Iar pe strada sunt un pericol public. Merg cu ochii in pamaint, adusi din spate, si in cazul cel mai bun isi misca ritmic capul. Daca ii bati pe umar ca sa ii intrebi ceva, tresar si se uita furios le tine. Cu miscari lente isi dau jos o casca din ureche si te intreaba aproape tipand: ”Ce?!”. Indiferent ce ii intrebi iti raspund tipand si gesticuland.Parca acum s-au trezit. Atunci cand se intalnesc cu prietenii lor ai vrea sa fie cel putin 500 m departare de ei. Pasiunea pentru muzica rock apare undeva prin clasa a sasea. Cand incep sa iti vorbeasca despre genurile de muzica rock constati ca esti in urma cu multe decenii.
Ca sa fii un rocker adevarat “trebuie” , conform standardelor nescrise ale lor, sa dai muzica la volum maxim, indiferent daca asculti in casti sau de la statie, trebuie sa fii agitat si gata de cearta, “trebuie sa razbesti in jungla din oras” . L-am intrebat pe pustiul meu, un preadolescent de 14 ani , ce inseamna aceasta expresie auzita de la unul din colegii lui. Ca de obicei raspunsul lui , dat in fuga, ca de e rocker, a invins orice logica ”Nu stiu, dar suna bine.” articol complet: suntparinte.ro |
Ultima actualizare Sâmbătă, 26 Mai 2012 11:19 |