Stim cu totii ca parintii isi doresc pentru copiii lor tot ceea ce e mai bun in viata. Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari in gand, dupa care poti sa parcurgi restul articolului:

Ce asteptari ai de la copilul tau?

Ce meserie te astepti sa aiba?

Ce anume isi doreste copilul tau sa devina, mai tarziu in viata? Corespund dorintele tale cu cele ale copilului? Copilul tau isi aloca timpul liber (din initiativa proprie) domeniului de activitate pe care el il prefera sau cel spre care iti doresti tu sa-l directionezi? Cum anume il pot influenta asteptarile tale pe copil?

Atunci cand setezi unele asteptari pentru copilul tau, acesta le poate percepe ca fiind unele bariere sau praguri pe care trebuie sa le depaseasca pentru a nu te dezamagi: ”trebuie sa fii cel mai bun”, “vreau sa am de ce sa ma laud atunci cand vorbesc despre copilul meu cu alte persoane”, ‘trebuie sa iei note bune fiindca nu degeaba am investit atat de mult in tine”, “nu ma face de ras si nu-ti strica pagina din carnetul de note cu calificative proaste” etc.

Asteptarile tale au rolul de a-l motiva pe cel mic si a-l determina sa faca tot posibilul pentru a fi la inaltimea dorintelor tale. In timp, odata cu trecerea anilor si aderarea la un grup, este posbil ca atentia lui sa se indrepte dinspre invatat spre grupul de prieteni, ceea ce va duce la un dezechilibru intre ceea ce tu ca parinte iti doresti din partea lui si ceea ce copilul isi doreste pe moment: integrarea in grupul social, aprobarea celor de varsta similara cu el. Asteptari prea mari pot sa produca efecte negative la nivel psihic. Acest lucru inseamna ca cel mic poate dezvolta frica de esec, de a nu fi pe placul tau, ceea ce il va determina sa evite alte domenii de dezvoltare si sa se concentreze numai asupra a ceea ce tu ii spui. Astfel, unii copii ajung sa fie izolati din punct de vedere social, sa aiba rezultate scolare foarte bune, dar sa fie numiti “tocilari”.

Un esec pentru un copil in fata caruia parintii au expus foarte clar asteptarile lor, poate insemna un adevarat dezastru. Simptomele depresive, precum si cele specifice anxietatii pot sa apara, iar gandurile de suicid nu sunt deloc rare in astfel de cazuri. Copiii sunt insotiti de ganduri precum: “nu sunt bun de nimic”, “parintii mei nu ma vor mai iubi”, “sunt un ratat”, “nu pot sa fac niciodata nimic bun”, “mama si tata ma vor respinge si se vor uita cu ura la mine fiindca n-am fost in stare sa indeplinesc singura dorinta pe care ei o au- sa invat bine”, “am ajuns sa-i fac de ras pe ai mei”, “nu merit sa mai traiesc fiindca nu fac nimic bine”. Vorbim in astfel de cazuri si de un stil de evaluare a propriei persoane care este global si extern. Copiii care au fost obisnuiti mereu sa primeasca laude si evaluare din partea celorlalti, se vor baza mereu pe ceea ce altii cred. Daca ii intrebam cum se simt ei sau la ce se gandesc atunci cand au esuat, vom putea observa ca toate gandurile lor si sentimentele se raporteaza la ceilalti. Pentru ei nu conteaza cum se simt ei, ci cum se vor simti cei din jur cand vor afla despre nereusita.

Cum poti sa transmiti copilului tau asteptarile pe care le ai fata de el intr-o maniera echilibrata?

* Ajuta-l sa isi evalueze singur succesele si esecurile. Pentru aste pur si simplu comunicati si adreseaza-i intrebari pentru a-l putea directiona catre ce anume simte el, ce gandeste despre ceea ce i s-a intamplat si cum ar trebui sa reactioneze pentru a schimba situatia de fata.

* Incearca sa-i vorbesti despre ceea ce-ti doresti tu de la el, insa in acelasi timp da-i sansa de a-ti comunica ce isi doreste si el. Uneori exista un dezechilibru intre cele doua parti. Unii copii s-ar putea sa-si doreasca sa ofere mai mult timp sportului ori vreunui hobby pe care si-ar dori sa-l transforme in meserie ulterior. Altii insa, nu stiu exact ceea ce vor si au nevoie de orientare.

* Explica-i faptul ca ceea ce iti doresti tu este pentru binele lui, insa atunci cand se intampla sa greseasca, iubirea ta pentru el va ramane la fel de mare, precum si respectul si increderea in el. Subliniaza-i ideea despre cat de valoros e pentru tine, cat de mult tii la el, indiferent daca se intampla sa mai greseasca uneori.

suntparinte.ro

Vrei sa stii mai multe? Intreaba-ne pe Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

Despre autor, Diana Mariana Apopi: Psiholog sub supervizare, student-masterand in cadrul Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, Masteratul de Psihologie Clinica, Consiliere si Psihoterapie, precum si Masteratul de Psihologia Sanatatii, anul 2;

Editor online: www.suntparinte.ro