La ce se refera esecul ?

Scris de Apopi Mariana Diana

Joi, 05 Iulie 2012 14:45

Noţiunea de eşec este înţeleasă ca şi un insucces parţial sau total în realizarea unui proiect, în atingerea unui scop imediat sau de perspectivă. În sistemul de referinţă al şcolii, noţiunea este cel mai adesea legată de un handicap, mai mult sau mai puţin marcat, de natura intelectuală. Diagnosticul de „incapacitate cognitivă” se pune atunci când e vorba de un randament şcolar slab, corijenţă, repetarea anului şcolar, abandonarea studiilor, mai ales atunci când nu sunt evidente alte tulburări ce ar putea avea o valoare explicativă.

Noţiunea de eşec nu se limitează doar la insuccesul şcolar, ci include o gamă mai largă de comportamente inadecvate în domeniul relaţiilor sociale, al afirmării de sine, al autorealizării, iar pe de altă parte, ideea unei cauzalităţi multiple în determinarea fenomenului, care cuprinde factori psihologi, somatici, instituţionali şi de metodă pedagogică.

Eşecul:

= formă de exprimare a unor conflicte inconştiente;

= relaţionare inadecvată cu ceilalţi, adulţi/colegi;

= reacţie faţă de normativitatea, uneori prea rigidă a mediului şcolar interpretată subiectiv ca limitare a libertăţii personale;

= inadaptare la microsocietatea pe care o reprezintă şcoala ; „ Acest contact cu o lume extrafamiliară, puternic structurată şi ierarhizată cu codurile şi cu legile sale va fi un fel de declanşator al unei serii de dificultăţi, pe care copilul le avea şi care, până la şcoală nu s au revelat” (Dot, O., 1983).

Semnificaţii ale conduitei de eşec:

- schimbările de statut (orice modificare a statutului presupune roluri noi, creşterea responsabilităţii şi a autonomiei, a insecurităţii afective, iar eşecul îi asigură păstrarea statu-quo-ului)

- suprainvestirea (supramotivaţia datorată valorizării excesive a probei funcţionează ca şi agent inhibitor)

- ameninţare narcisistică (a se vedea judecat, apreciat provoacă teama de a nu pierde preţuirea de sine)

- alegere făcută de alţii (părinţii programează adesea viitorul copiilor lor fără să ţină cont de interesele acestora=> copilul îndeplineşte un rol instrumental de continuare sau de remediere a unui traseu existenţial; eşecul devine o reacţie faţă de presiunea exercitată de fantasmele şi dorinţele parentale)

Continuare, in articolul urmator.

Diana Apopi, psiholog cognitiv comportamental