Prevalenţa obezităţii printre copii este mare şi se află în continuă creştere

Scris de Apopi Mariana Diana

Joi, 12 Ianuarie 2012 16:53

Prevalenţa obezităţii printre copii este mare şi se află în continuă creştere. Se ştie că este mult mai probabil ca obezitatea la copil să apară acolo unde părinţii sunt obezi, mai frecvent decât în familiile în care părinţii au o conformaţie slabă. Sunt importante studiile care să măsoare influenţa genelor, dar şi a mediului în care trăieşte copilul, însă e de ştiut că ele sunt într-o corelaţie ridicată având în vedere că atât genele, cât şi mediul este oferit tot de către părinte. Astfel că, o preocupare faţă de copii şi adolescenţi a ajuns să fie obezitatea şi lipsa exerciţiului fizic. Cu toate acestea, băieţii sunt mult mai activi fizic, decât fetele la orice vârstă, iar efectele petrecerii unui timp îndelungat în faţa televizorului, a jocurilor pe calculator, precum şi a obiceiurilor alimentare din copăilărie au o influenţă ridicată asupra greutăţii corporale şi a comportamentului alimentar, ulterior în dezvoltarea lor.

S-a studiat gradul în care paternurile de dietă ale copiilor se schimbă într-o manieră globală de-a lungul timpului şi ce s-a observat a fost că, copiii din US consumă mai mult de o treime din caloriile pentru întreaga zi şi o cantitate mare de calorii provenită din snacks-uri preparate în afara casei. Consumul de mâncare în afara casei, în schimb este minim printre copiii din China şi Rusia. Fast-food-urile joacă un rol dominant pentru americani, astfel că, globalizarea fast-food-ului în alte sectoare ale mâncării începe să afecteze paternurile de consum în diverse ţări care trec printr-o tranziţie a mâncării. Cu toate acestea, cele mai mari preocupări rămân paternurile alimentare ale copiilor din US, faţă de cei din China, Rusia sau Filipine (Adaiar, L., 2005).

Un studiu pe dietă realizat printre copiii de 10 ani a fost încorporat într-un survey epidemiologic care investiga distribuţia, inter-relaţiile şi cursul de-a lungul timpului a factorilor de risc pentru arteroscleroză la copii. Consumul de alimente, paternul de alimentare şi inter-relaţiile dintre factorii de risc ai dietei au fost descrişi la 185 de copii (35% negri şi 65% albi) utilizând o metodă îmbunătăţită de reamintire a alimentelor consumate (dietary recall method) pe o durată de 24 de ore. Aportul de proteine a fost mare. Consumul de ouă a fost principala sursă de colesterol, iar laptele prima sursă de acizi graşi saturaţi. Micile gustări de pe parcursul zilei oferă cele mai mari cantităţi de calorii, iar micul dejun şi cina contribuie la o cantitate mare de colesterol, iar prânzul prima sursă de lactoză şi calciu (Berenson, G., 1978). Un alt studiu care a urmărit prevalenţa ridicată a dietei şi a comportamentelor alimentare anormale la copii împărţiţi în grupe de vârstă, de la clasa a treia şi până la a şasea, a observat că 45% dintre copii doreau să fie mai slabi, 37% deja au încercat să slăbească, iar 6,9% se încadrau deja în categoria de anorexie. Testul aplicat a fost Eating Attitudes Test. Rezultatele studiului indică un nivel ridicat de preocupare al copiilor privind dieta şi comportamentul alimentar (Stephen, D., 1989).

Dacă se utilizează chestionare privind dieta, copiiilor pot să existe distorsiuni în oferirea de răspunsuri deoarece abilităţile cognitive necesare nu sunt dezvoltate la parametrii maximi. Spre exemplu, atunci când e nevoie să fie specificate cantităţile de mâncare e necesarî dezvoltarea conceptului de timp, o bună funcţionare a memoriei şi a atenţiei, dar şi o bună cunoştinţă a numelor de mâncăruri. Chiar dacă aceste abilităţi se dezvoltă până în adolescenţă, motivaţia de a vorbi despre imaginea corporală este mult mai scăzută mai ales dacă este necesar să vorbească atunci când le sunt aplicate chestionare. Astfel că, viitoarele survey-uri ar trebui să ţină mai mult cont de abilităţile cognitive şi diferenţele de vârstă (Livingstone, M., 2000).