Ce sunt tulburarile alimentare? Imprimare 1387 Afişări
Scris de Apopi Mariana Diana   
Marţi, 20 Iulie 2010 12:11

Tulburarile alimentare pot fi explicate printr-o insatisfactie crescuta privind propriul corp, o preocupare destul de mare fata de mancare si o serie de elemente de personalitate si de natura cognitiva (ganduri despre sine conturate intr-o maniera negativa). Dintre cele mai importante tulburari alimentare, amintim anorexia si bulimia nervoasa.
Anorexia nervoasa prezinta cateva criterii dupa care poate fi diagnosticata conform DSM, IV (Apa, 1994): refuzul de a mentine o anumita greutate corporala, frica de a nu lua in greutate, perturbari ale imaginii corporale si amenoree in cazul fetelor (absenta a cel putin 3 cicluri menstruale). Anorexia poate sa fie de tip restrictiv (infometare) sau sa faca parte din categoria mancatului compulsiv (episoade foarte scurte din punct de vedere temporal, in care se ingurgiteaza o cantitate mare de alimente).
Bulimia nervoasa vizeaza episoade recurente de mancat compulsiv, dar aici se are in vedere si criteriul temporal si sentimentul de pierdere al controlului asupra mancatului. De asemenea, apar si comportamentele compensatorii de genul: activitati fizice foarte intense sau post negru. Toata aceasta gama de comportamente trebuie sa aiba loc conform DSM IV, de cel putin doua ori pe saptamana, timp de 3 luni. Bulimia nervoasa este de doua tipuri: purgare sau non-purgare (persoana deseori dupa un comportament de binge eating isi provoaca voma sau utilizeaza laxative din sentimentul de vinovatie pentru ca a mancat o cantitate prea mare de mancare).

Aceste tulburaru alimentare apar deseori insotite de alte probleme de natura psihica, de genul: depresie (65% din cazuri), anxietate ori abuz de substante (30 % din cazuri si insoteste de obiceu bulimia nervoasa). Care este cauza acestora?

-
Factorii socioculturali prin idealul feminine, masuratorile exacte, imaginea de frumusete romovata in reclame si de catre mass-media; factorii familiali. Exista studii care arata ca, in familiile in care mama a suferit de vreo tulburare  alimentara in istoricul ei personal, copiii au sanse ridicate de a dezvolta si ei astfel de probleme;
-
Factorii individuali care pot fi impartiti in: nivel de stres ridicat, evenimente traumatice, stima de sine (foarte scazuta in cazul celor cu tulburari alimentare), insatisfactie corporala,dar si tendinte obsesive. Ideea de perfectionism, dar si ganduri precum “trebuie sa arat bine”, “sunt prea gras/a”, “nu ma place pentru ca sunt oribil/a”, “refuza sa iasa cu mine din cauza felului in care arat” Problemele in tulburarile alimentare sustine teoria cognitiv- comportamentala (Fairburn, 1993) apar din cauza supraevaluarii mancarii, a formei corpului, a greutatii si controlului alimentar. Stima de sine scazuta si perfectionismul actioneaza in acest moment ceea ce duce la adoptarea unei diete stricte si a altor comportamente de pierdere a greutatii.
Terapia este destul de dificila in astfel de tulburari, insa ajutorul poate fi acordat. Cei cu astfel de probleme ajung deseori la spital pentru ca functiile lor vitale au scazut din cauza obisnuintelor nesanatoase alimentare. E nevoie de timp si sedinte constante in care se va incerca motivarea persoanei pentru schimbare. Foarte rar persoanele vor recunoaste ca au probleme cu alimentatia si greutatea. Ei isi vor vedea corpul ca fiind imperfect, iar pana a ajunge la silueta dorita mai e mult, cu toate ca, deja au scazut prea mult in greutate. In terapie, persoanele cu anorexie vor fi cantarite la inceputul fiecarei sedinte, iar daca greutatea este sub limita normal se va cere si ajutorul unui nutritionist. Cei cu bulimie se pot cantari acasa. Monitorizarea, identificarea gandurilor gresite pe care oamenii le au sunt puncte ce vor fi atinse in cadrul terapiei. Se va incerca recuperarea kilogramelor pierdute, iar ajutorul familiei si a celor dragi pacientului va fi utilizat din plin. Se vor stabili scopuri de scurta durata care vor fi atinse in timp.
Persoanele care au avut in istoricul lor de viata, tentative de tulburari alimentare sunt mereu sub riscul de a le dezvolta, de aceea ele sunt potentiale victime. E nevoie de o stransa colaborare cu familia, dar si cu psihologul. Astfel ca, puteti recomanda celor pe care ii cunoasteti si au semne din spectrul acestor tulburari, ajutorul unui specialist.

Ce altceva ti-ai mai dori sa stii? Scrie ne pe Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
Despre autor:
Psiholog sub supervizare, student-masternad in cadrul Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca,
Masteratul de Psihologie Clinica, Consiliere si Psihoterapie, precum si Masteratul de Psihologia Sanatatii,
anul 1;
Editor online: www.suntparinte.ro


Share