Naşterea Domnului – Bucuria întregii creaţii

Scris de Alexandru Lucian

Duminică, 25 Decembrie 2011 11:20

„Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.” (Matei II, 1-12)

ÎPS Justinian Chira, al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului Pastorală de Crăciun „Praznicul Naşterii Domnului este sărbătoarea care de două mii de ani a adus mângâiere şi bucurie pentru toate mamele din lume. Aceste mame, întotdeauna când s-a născut un copil, s-au bucurat, ştiind că Iisus, Care S-a născut într-o iesle, este Fiul lui Dumnezeu Care conduce cerul şi pământul şi că El scrie în cartea vieţii pe toţi copiii ce se nasc pe pământ şi le pregăteşte loc în Împărăţia lui Dumnezeu la toţi cei ce primesc viaţă, când se zămislesc în sânul mamei, din împreunarea bărbatului cu femeia lui. Atunci, la zămislire, fiecare făptură care ia chip de om primeşte suflet viu, suflet nemuritor de la Dumnezeu. De aceea, cel ce îndrăzneşte să se atingă de acest prunc care a primit viaţă în pântecele mamei lui ucide un om cu suflet viu şi pentru toţi cei ce omoară aceşti copii, înainte de a se naşte, pedeapsa va fi mai mare decât a celui ce ucide un om, pentru că aceia n-au lăsat să vină la viaţă această făptură omenească, să vadă creaţia care ne vorbeşte despre Dumnezeu. Copiii se nasc în familie.

Familia este întemeiată de Dumnezeu înainte de a cădea Adam şi Eva în păcat. În Rai nu s-au născut copii, însă dacă Adam şi Eva nu ar fi călcat porunca lui Dumnezeu şi nu ar fi ascultat de satana, răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu, primii copii s-ar fi născut acolo în Rai şi toţi ar fi devenit nemuritori. Totuşi, în familie s-a păstrat o părticică din bucuriile Raiului. De aceea, familia este un dar de la Dumnezeu. Este un loc în care se poate crea o stare care să facă viaţa omului fericită. Starea aceasta s-a întunecat, s-a stricat, s-a pierdut când omul a uitat de Dumnezeu şi a început să-şi facă idoli din pofte şi plăceri pământeşti. Familia atunci s-a pustiit, omul a devenit nefericit. Femeia a devenit roaba bărbatului, femeia nu mai era soţia lui, nici mama copiilor lui, nici copiii nu mai făceau bucurie părinţilor. Aşa a ajuns viaţa fără de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu, Care nu S-a zămislit din plăcerea trupească nici din poftă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt, a reabilitat starea paradiziacă pe pământ. Participând la nunta din Cana Galileii, a binecuvântat nunta prin lumina evangheliei Sale, a readus în familia în care sunt respectate poruncile lui Dumnezeu atmosfera Raiului”. IPS Justinian precizează că bărbatul “nu are dreptul să fie un desfrânat, ci bărbat al unei singure femei, un bărbat curat, un om care cinsteşte şi iubeşte curăţia, cum iubeşte monahul fecioria.

Femeia ţine în cămin focul sacru al iubirii. Ea, femeia, nu lasă să se stingă acest foc, focul dragostei, care se întreţine, care se alimentează de două izvoare sfinte, netrecătoare: dragostea de bărbatul ei şi dragostea de copiii ei. Această dragoste nu lasă să se răcească căldura din familie, căldura din casă şi aşa fericirea se păstrează în cămin întotdeauna. Copiii culeg putere din ochii tatălui lor, din privirea mamei lor, din bunătatea şi din frumuseţea tatălui lor, care are viaţă cinstită şi curată, şi de aceea copiii cresc, ascultă şi se mândresc cu tatăl lor şi se încălzesc şi cresc cu căldura ce vine din inima şi din cuvintele mamei lor. Vă rog părinteşte să apăraţi familia. Este cea mai importantă şi sfântă poruncă a lui Dumnezeu. Să aveţi grijă de copii. Copiii sunt cea mai frumoasă şi scumpă comoară a ţării noastre, a satelor şi oraşelor din România. “Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Mt. 19, 14) poporul român nu şi-a pierdut inocenţa, frumuseţea şi bunătatea copiilor. Vă spune acest lucru slujitorul sufletului vostru”. Dincolo de aspectul comercial, văzut şi necesar vieţii noastre sărbătoarea Naşterii Domnului aduce în faţa noastră dragostea cu care Dumnezeu ne-a iubit. De obicei naşterea unui prunc aduce bucurie doar într-o familie, însă vedem că aici întreaga creaţie este chemată să se bucure.

Minunea Naşterii Mântuitorului are loc sub semnul misterului, ea va fi simţită la început doar de câteva persoane – păstorii, magii –, care o vor vesti însă celor din jurul lor. De asemenea lumea spirituală – îngerii, sunt şi ei prezenţi aducând laudă lui Dumnezeu. Nu va rămâne ascunsă ci reţinută printre altele în Evanghelia Sfântului Apostol Matei şi în cea a Sfântului Evanghelist Luca. Este cel mai de seamă eveniment de la creaţia lumii, un eveniment ce are loc în tăcere şi intimitate, neştiut, necunoscut de nimeni dar făgăduit de Însuşi Dumnezeu (Facerea III, 15) şi aşteptat de întreaga omenire. Sub chipul pruncului nevinovat Dumnezeu ne reaminteşte de vocaţia noastră, de purtători ai chipului Său ce tindem spre asemănarea cu El. A sfinţit natura umană pe care şi-a asumat-o în întregime exceptând păcatul. Este cu adevărat o schimbare de direcţie în istoria întregului neam omenesc. Despre aceasta Sfântul Apostol Pavel spunea că nu mai suntem în starea de robi, de fii nelegitimi ci am primit prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu statutul de fii legitimi şi moştenitori ai Împărăţiei Sale (Galateni IV, 4-7). Sfântul Grigorie Teologul are un cuvânt foarte frumos la acest mare praznic al creştinătăţii: „Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, Întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! "Cântaţi Domnului tot pământul" (Psalmul 95, 1), iar ca să le spun pe amândouă, cerurile să se veselească şi să se bucure pământul pentru Cel ceresc, Care Se face acum pământesc. Hristos este în trup; veseliţi-vă cu bucurie şi cu cutremur!: cu cutremur din pricina păcatului, iar cu bucurie din pricina nădejdii”. Este o sărbătoare a bucuriei, a dragostei divine ce se manifestă într-un chip mai profund şi mai legat de noi oamenii pentru ca noi la rândul nostru să răspundem iubirii lui Dumnezeu.

Pentru Sighet Online, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi