Duminica XXVIII după Rusalii Dumnezeu ne cheamă pe toţi la mântuire

Scris de Alexandru Lucian

Duminică, 11 Decembrie 2011 10:13

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; şi a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că, iată, toate sunt gata! Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor şi trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci şi pe neputincioşi, şi pe orbi şi pe şchiopi adu-i aici. Şi slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.” (Luca XIV, 16-24)

Parabola rostită astăzi, cu două duminici înainte de prăznicul Naşterii Domnului este una împotriva pretextelor, împotriva scuzelor penibile. După cum lesne putem observa Dumnezeu, acel om anonim nu a acceptat minciuna, prefăcătoria ci doar adevărul, deoarece a pregătit un ospăţ al vieţii, la care i-a chemat pe toţi. Cei mari ai zilei au fost reţinuţi, tot de feluritele ospeţe ale vieţii cotidiene. Au venit însă toţi necăjiţii, umiliţii: „şi săraci, şi neputincioşi, şi orbi şi şchiopi”. Mântuitorul Hristos a adus o învăţătură nouă despre mântuirea sufletului. Faţă de religiile din trecut, una dintre noutăţi era: egalitatea în faţa lui Dumnezeu. La ospăţul mântuirii, arătat în Sfânta Evanghelie de azi, cei chemaţi de mai înainte nu s-au învrednicit să vină. Din acest motiv, El a poruncit slugilor Sale, Sfinţilor Apostoli şi urmaşilor lor, să nu mai aleagă dintre oameni, ci să-i cheme pe toţi, de pretutindenea şi din toate seminţiile pământului. Pentru că nu se deschisese un ospăţ după datinile nedreptăţii, în care doar cei privilegiaţi erau chemaţi, ci ospăţul Fiului lui Dumnezeu, care S-a întrupat, ca să ne mântuiască pe noi, pe toţi. Pericopa evanghelică ne vorbeşte de două planuri, istoric şi duhovnicesc. În primul plan vorbeşte despre poporul lui Israel, chemat, ales în mod direct dintre neamuri pentru ca Dumnezeu să fie preaslăvit în primul rând între aceştia. În mod dohovnicesc se referă la fiecare dintre noi, pentru că orice om din orice timp şi loc poartă în sine pecetea chipului lui Dumnezeu în el.

Cina este modalitatea directă la care a apelat Hristos, Arhiereul cel Veşnic spre a ne chema în Împărăţia Sa folosindu-se de un prilej la care noi oamenii apelăm adeseori spre a fi împreună. Masa are o semnfiicaţie aparte pentru că prilej de împăcare, de întreţinere a relaţiilor sociale şi implicit a păcii. Ea aduce sentimentul comuniunii, bucuria pe care o putem avea, aici pe pământ dar mai ales în Împărăţia lui Dumnezeu. Acolo nu este mâncare şi băutură în sensul material al cuvintelor, ci „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani XIV, 17). Continuând pe plan istoric după cum vedem poporul ales a refuzat să-l recunoască pe Mântuitorul Hristos drept Dumnezeu şi astfel şi-a pierdut privilegiul primit când a fost singurul ales. Noul Israel, noul popor al lui Dumnezeu este format din cei care au intrat la Cina Domnului, popoarele păgâne la început dar care au primit credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Iar Împărăţia lui Dumnezeu nu are hotare. Vedem că Dumnezeu S-a mâniat ceea ce ni se poate părea cu totul neobişnuit. Dar dacă stăm bine şi analizăm situaţia, cei care l-au respins au utilizat scuzele spre a-şi justifica oarecum neputinţa de a veni. Ei au fost pretexte, au minţit, nu i-au onorat invitaţia în mod temeinic. ÎPS Antonie Plămădeală vorbea în felul următor despre cei care au refuzat invitaţia: „prin cel care şi-a cumpărat ogor sau ţarină, cum se spune frumos în alte traduceri, trebuie să-l înţelegem pe cel care s-a lăsat prins în mrejele deşertăciunilor şi slavei lumeşti. Prin cel care şi-a cumpărat cinci perechi de boi, trebuie să-l vedem pe cel căzut în robia simţurilor, în număr de cinci. Numărul, tocmai acest lucru a intenţionat să-l prefigureze în limbajul parabolei. Prin cel care a motivat absenţa prin faptul că s-a căsătorit, trebuie să-l înţelegem pe cel căzut în patimi trupeşti. Pretextele lor erau deci încercări de îndreptăţire prin păcatele lor”.

Cina aceasta prefigura deci Împărăţia Cerurilor, de aici şi de dincolo, iar cei care n-au onorat invitaţia la ea, au rămas în afara ei. Cine n-a intrat în ea aici, în Biserică nu va intra în ea nici dincolo sau cel puţin va fi judecat după alte criterii când se va prezenta în faţa Judecătorului Hristos. La această Cină au fost invitaţi, la credinţa în Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mesia, şi la credinţa în Împărăţie. Aceasta le înveşnicea participarea, dacă veneau, sau le-o refuza pentru veşnicie, dacă nu veneau, pentru că şi-o refuzau singuri, neprezentându-se. Acest fel de interpretare e mai mult decât posibil, pentru că avem de-a face cu o parabolă, alcătuită în mod firesc din simboluri. Împărăţia Cerurilor, în gândirea Domnului Hristos şi în învăţătura Sfintei Scripturi este de două feluri. Cea dintii e cea din lăntrul nostru, din intimitatea fiinţei noastre (Luca XVII, 21) iar cealaltă e cea eshatologică, adică împărăţia în care ne vom duce după moarte, în viaţa de dincolo. Prin Biserică, trupul tainic al Mântuitorului Hristos şi prin Iar prin Sfintele Taine mai ales prin cele de încorporare în Biserică şi anume: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Euharistie suntem chemaţi la viaţa cea de veci întru comuniunea sfinţilor şi în dragostea Sfintei Treimi. Ne cheamă prin Sfintele Taine şi prin Sfânta Liturghie. Sfânta Euharistie a fost instituită la Cina cea de Taină.

Pilda celor poftiţi la cină are două înţelesuri majore. Primul se referă la istoria mântuirii neamului omenesc, adică la lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos ca Fiu şi Slujitor al lui Dumnezeu, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu şi apoi pe toate popoarele. În al doilea rând, pilda se referă la viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi, mai precis la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm chemarea Lui, sub diferite pretexte. PF Părinte Patriarh Daniel afirmă următoarele în legătură cu pasajul evanghelic de astăzi „prima învăţătură duhovnicească practică a acestei Evanghelii pentru perioada Postului Naşterii Domnului este chemarea de a ne curăţi de păcate prin Taina Pocăinţei (Spovedaniei) şi a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, pentru a primi sănătate şi mântuire, trezvie a sufletului şi sfinţire a simţurilor, pace şi bucurie cerească.

Totodată, Evanghelia care cuprinde Pilda celor poftiţi la cină a fost rânduită de Biserică să fie citită în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus Hristos şi pentru a ne îndemna să fim milostivi şi darnici, precum este Stăpânul Care invită la cină, să ajutăm pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe cei călători, pe cei singuri şi pe toţi cei întristaţi”. În parabolă, Mântuitorul spune că toţi sunt chemaţi la Cina Domnului. Ne dă însă mai presus de toate libertatea să ne ducem sau nu, de a răspunde sincer invitaţiei Sale întru Împărăţia Lui cea veşnică. Textul parabolei se termină cu o vorbă intrată în tezaurul de sintagme celebre din istoria omenirii: „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi”. Fericiţi cei puţini! Iar ceea ce ne stă în putinţă e să răspundem invitaţiei primite din partea lui Dumnezeu.

Pentru Sighet Online, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Sighet