Incredere. Sfantul Apostol Toma

Scris de Apopi Mariana Diana

Duminică, 01 Mai 2011 06:31

A doua duminică după sărbătoarea Învierii Mântuitorului este închinată în Biserica Ortodoxă Sfântului Apostol Toma. Intrat în vorba noastră printr-o celebră sintagmă „parcă eşti Toma necredinciosul” e un sfânt popular prin acel episod din Evanghelie ce l-a evidenţiat. Nu era un necredincios ci a pus la îndoială, la fel ca ceilalţi ucenici faptul minunat al Învierii Mântuitorului, a cerut dovezi palpabile.

Pericopa ne aduce o întrebare în gând. Îndoiala în credinţă e un păcat? În general trebuie să recunoaştem că de multe ori în viaţa de zi cu zi ne îndoim din varii motive. Pentru că e greu de crezut în realitatea obiectivă de sub ochii noştri şi atunci cerem dovezi palpabile. Este o metodă de cunoaştere în ştiinţă, dar şi ce asigură progresul, dorinţa de afirmare. N-am fi progresat în domeniul acesta dacă nu am fi pus la îndoială unele lucruri ce le consideram adevăruri imuabile. Iar un exemplu banal ar fi credinţa că Pământul ar fi în centrul universului iar stelele se învârt în jurul planetei pe care trăim precum se credea în antichitate.

E în firea noastră să ne folosim raţiunea, poate pentru simplul motiv de a ne demonstra ori de câte ori avem nevoie că dictonul latin: dubito ergo cogito; cogito ergo sum (mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) este adevarat. În domeniul credinţei e greu de evitat o îndoiala pentru că întrebări apar la tot pasul, sunt unele lucruri mai greu de explicat cu ajutorul raţiunii.

Spunea vrednicul de pomenire părinte mitropolit Bartolomeu într-una din cuvântările sale în legătură cu acest pasaj evangelic că prin simţul tactil obţii certitudinea pentru că iluziile tactile există foarte greu sau chiar deloc. De aceea Toma a cerut dovada că Domnul şi Dumnezeul lui şi al nostru a murit, rănile provocate de suliţă şi de cuie erau dovada în mod tactil că într-adevăr Mântuitorul Hristos a murit ca mai apoi să învieze.

Evanghelia nu ne spune dacă Toma a dar curs invitaţiei Mântuitorului de a-L atinge însă exclamaţia sa: „Domnul Meu şi Dumnezeul meu” dovedeşte că a scăpat de îndoiala sa omenească. Ceea ce ne propune Evanghelia de astăzi e credinţa nu numai în domeniul spiritual, ci şi în relaţiile cu aproapele. Poate dincolo de inevitabilele întrebări ce apar la tot pasul, încrederea şi acceptarea unor situaţii, aşa cum sunt ele, poate ar ajuta mai mult ca relaţia să meargă pe un făgaş normal. Încrederea între noi şi în cel de lângă noi stimulează apropierea, sinceritatea noastră. Dar din când în când şi punerea sub semnul întrebării a unor lucruri e utilă pentru a depăşi situaţiile neprevăzute ce apar în viaţa de zi cu zi.

Pentru SighetOnline, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie, Iasi

Ultima actualizare Duminică, 01 Mai 2011 11:46