Lumina. Hristos a inviat! Imprimare 602 Afişări
Scris de Apopi Mariana Diana   
Duminică, 24 Aprilie 2011 22:30
Fiind o seară deosebită pentru majoritatea celor dintre noi dar din alt punct de vedere, m-am gândit să scriu câteva rânduri fiind impulsionat şi de câteva cuvinte ale unei persoane dragi: religia creştină e una plină de bucurie, de optimism. E foarte adevărat, iar sărbătoarea Paştilor o dovedeşte din plin.
 
Sunt zile ale Luminii, ale Cuvântului, ale biruinţei Vieţii asupra morţii, asupra păcatului şi cu credinţa în nemurire. Se spune că acel simplu "te iubesc" din gândul şi de pe buzele îndrăgostiţilor asigură speranţa şi credinţa în nemurire, iar acum cu mult mai presus am fost iubitţi de Dumnezeu prin Jertfa Sa pentru noi. Am primit Lumina, fie de la o simplă candelă de pe Sfânta Masă sau adusă de la Ierusalim; l-am primit pe Hristos sub chipul speranţei, căldurii iar poate unii dintre noi în chip real în Sfânta Euharistie.
 
Dincolo de bucuria materială pe care în chip practic o gustăm şi de care ne desfătăm poate că ar trebui să ne gândim la partea nemuritoare din noi, la sufletul nostru, la perioada de post prin care am trecut, mai uşor sau mai greu. Se spune că sfârşitul e cununa vieţii, e ultima impresie lăsată acestei lumi, dincolo de cv-ul din necrolog. Şi totuşi e doar o componentă a existenţei de aici care nu poate fi mai definitorie, ci doar parte integrantă a tot ceea ce am făcut. Suntem caracterizaţi de bine dar şi de rău, de calităţi dar avem şi defecte, de virtuţi dar şi vicii.
 
Însă aceste zile cer altceva de la noi. Oferă înainte de toate cel mai bun motiv pentru a ierta şi anume: Învierea. Cer ca necunoscutul din nou, ce uneori ne sperie şi pe noi înşine să fie un altfel de necunoscut şi anume unul care să surprindă întru bunătate, întru dăruire, întru viaţa cea nouă. Şterge păcatul, trasfigurează pe cel ce prin puţinul sau mai multul săvârşit dar în orice caz prin efortul depus a încercat să urce o treaptă spre bine.
 
Ziua Învierii cere ca să avem nădejdea în biruinţa asupra păcatului şi a morţii, aduce dovada că suntem nemuritori, că avem într-adevăr o parte divină din noi. Sunt zile, clipe în care sufletul cel nemuritor ar trebui să fie în centrul atenţiei. Momente în care putem aduce lumină în sufletul celor de lângă noi prin iubire după modelul oferit de Dumnezeu. Hristos a Înviat!
 
Autor: Alexandru-Lucian, Piatra Neamt

Share