Pr. Protopop Vasile – Aurel Pop: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul

În data de 29 august, întotdeauna este post şi ajun, pentru că este ziua în care ne aducem aminte de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Moartea Sfântului Ioan Botezătorul s- a produs pe 29 august. Sosind ziua naşterii lui Irod Antipa ( 4 d.Hr.- 39 d. Hr.), fiul lui Irod cel Mare ( 37 î.d.Hr.- 4 d. Hr. ), acesta a poruncit să se organizeze ospăţ mare în cetatea Maherus. În temniţa aceluiaşi palat se afla în acel moment, închis, Ioan Botezătorul. Printre dansatoare, la acest ospăţ, cea mai frumoasă era Salomeea, fiica incestuoasei Irodiada. În aburi petrecerii, Irod i- a făgăduit Salomeii că i se va da pentru dansul său orice îi va cere, chiar şi jumătate din împărăţie, Era momentul în care Irodiada se putea răzbuna pe Ioan, cel care- l mustrase adesea pe Irod:”Nu-ţi este îngăduit s- o ai de soţie „( Mt. 14, 4 ), Irodiada fiind soţia fratelui lui Irod, Filip.
Cum fiica ei a venit la ea ca s- o întrebe ce să ceară, a sfătuit- o să ceară capul lui Ioan:”Şi regele s- a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă. Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l- a dat mamei sale. Şi venind ucenicii lui, i- au luat trupul şi l- au înmormântat şi s- au dus să- I dea de ştire lui Iisus”( Mt. 14, 9- 12 ).
În Noul Testament, Ioan Botezătorul este prezentat mai ales ca Înaintemergător a lui Iisus. Însăşi întemniţarea sa afost un semnal pentru începutul lucrării Mântuitorului în Galileia:”După ce Ioan a fost întemniţat, Iisus a venit în Galileia, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi zicând:”Plinitu- s-a vremea şi împărăţia lui Dumnezeu s- a apropiat. Pocăiţi- vă şi credeţi în Evanghelie”(Mc. 1,14-15).
De altfel, botezul lui Ioan a constituit un punct de pornire pentru chemarea apostolică:”...Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileia, după botezul pe care l- a propopvăduit Ioan, adică despre Iisus din Nazaret, cum L- a uns pe el Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere; despre El, care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El...”( Fa. Ap. 10, 37- 38 ).
Însuşi iisus a mărturisit despre Ioan astfel:”... Adevăr vă grăiesc: Între cei născuţi din femei nu s- a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic din împărăţia cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc,. Că toţi profeţii şi legea au profeţit până la Ioan. Şi dacă vreţi să o primiţi; el este Ilie, cel ca va să vină, Cel ce are de urechi de auzit să audă!...”(Mt.11, 11- 15 ).
Ioan Botezătorul era corolarul şi încheierea V.T., cel ce anunţă şi pregăteşte împărăţia cerurilor, dar nu este cel care o şi începe, el doar rămâne puntea de tranziţie între ceea ce a fost şi ceea ce avea să fie. El este raţiunea pe4ntru care ultimul de sub har, Noul Testament, e4ste mai mare decât primul de sub lege, Vechiul Testament.
Împărăţia cerurilor se obţine printr- o luptă permanentă cu tot felul de patimi şi obstacole, ispite., de la puterile întunericului, până la propriile păcate ale omului. Iisus face practic aluzie la profetul Maleahi ( cca. 460 î.d.Hr.):”Şi iată Eu vi- l voi trimite pe Ilie Tesviteanul mai înainte de a fi venit ziua Domnului cea mare şi năpraznică- n vedere, el, care va întoarce iarăşi inima părintelui spre fiu şi inima omului spre aproapele său, pentru ca nu cumva să vi Eu şi să lovesc pământurile de istov”( maleahi, 4, 4- 5 ).
Revenirea lui Ilie ( 873 î.d. Hr.- 841 î.d. Hr.) pe pământ devenise un bun comun al aşteptării mesianice, ceea ce i- a făcut pe Evbanghelişti s- o raporteze simbolic la apariţia lui Ioan Botezătorul.
Ioan Botezătorul a fost cel mai mare dintre profeţi tocmai pentru că a fost înaintemergător şi botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care l- a descoperit lumii.
În sâmbăta patimilor, Ioan, împreună cu toţi drepţii, a fost scos din iad şi ridicat la raiul care tocmai fusese deschis de Fiul lui8 Dumnezeu. Ridicarea lui Ioan şi a celor drepţi a fost săvârşită de Iisus Hristos pentru că aceştia adormiseră în nădejdea Învierii.
Ioan nu a fosf depăşit de nimeni sub aspectul poziţiei sale morale, fiind calificat de Iisus ca fiind mic decât „cel mai mic întru împărăţta cerurilor”. El este cel care a stat în pragul împărăţiei lui Dumnezeu ca şi crainic al ei, propovăduind mesajul:”Pocăiţi- vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”( Mt. 3,2)
După Învierea Domnului, locul lui Ioan Botezătorul este lângă Iisus şi Maica Domnului, aşa cum de altfel apare şi în iconografia noastră. Ioan este cel care L- a arătat pe Iisus:”Iată Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatele lumii.!”(Ioan 1, 29 ).
Tot Ioan a fost cel care a dat mărturie cu privire la ceea ce văzuse în timpul Botezului, anume, faptul că Însuşi Dumnezeu Tatăl L- a mărturisit pe Iisus ca Fiu al Său:”Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit(Mt.3,17).
Ca semn de preţuire, Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul şase sărbători : zămislirea lui-23 septembrie, naşterea în 24 iunie, soborul lui în 7 ianuarie, tăierea capului în 29 august, întâia şi a doua aflare a capului său în 24 februarie şi a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul în 25 mai.

Sărbătoarea Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul ţinem cu post şi ajun. Cu toate acestea această zi nu este numai zi de întristare ci mai degrabă de biruinţă. Prin sfinţenia vieţii sale Sfântul Ioan a biruit răutatea diavolului şi a păgânilor necredincioşi. Prin dreptatea pe care o propovăduia a biruit fărădelegea care stăpânea poporul ales şi casa lui Irod. Iar prin misiunea sa de Înaintemergător a unit cerul cu pământul, a bucurat pe cei din întuneric şi9 a vestit pe Fiul lui Dumnezeu tuturor oamenilor.
Ca oameni ne cutremurăm de moartea martirică şi atât de nedreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul. Ne cutremurăm ştiind cine a fost ucis mişeleşte şi de către cine a fost ucis. A fost ucis cel care trăia ca un înger pământesc şi chema pe oameni la credinţă şi pocăinţă, iar cel care a dat poruncă să fie ucis era cel mai rău şi preadesfrânat dintre oameni.
Irod l-a ucis pe Ioan pentru o femeie desfrânată care nu- l putea suferi pentru că acesta îl mustra mereu pe Irod:”Nu ţi se cade să trăieşti cu ea!”. Iată cum un păcătos robit de patimi, devine şi un necredincios, şi fără minte, şi ucigaş, numai să- şi împlinească păcatul.
Trei mari păcate au contribuit la întemniţarea şi tăierea capului proorocului: desfrânarea, beţia şi ospăţul păgânesc plin de mândrie şi dănţuire. Sfinţii Părinţi ne spun să ne luptăm cu ispitele şi patimile, iar de desfrânare să fugim, că mulţi şi din cei drepţi au fost biruiţi de ea., fiind legată de trup.Aşa ne învaţă şi Sfântul Apostol Pavel:”Fugiţi de desfrânare”( II Cor.6, 18 ). Această patimă a biruit şi pe regele David, şi pe Samson şi pe înţeleptul Solomon, şi pe nenumăraţidrepţi. De aceea să fugim de această patimă cumplită, ucigătoare şi ucigaşă.
Cu aceeaşi hotărâre să fugim şi să ne ferim de patima beţiei, care este pricina desfrânării, cum ne spune şi Sfântul Pavel: „Nu vă îmbătaţi de vin care este desfrânare”. Aceste două păcate, foarte grele, înrobesc astăzi pe mulţi dintre creştini.. Aceste patimi cumplite amăgesc uşor pe tineri şi pe bătrâni, până îi robesc cu totul şi este foarte greu de vindecat, şi sunt foarte păgubitoare. Beţia l- a biruit o dată şi pe Noe şi dezbrăcându- se a fost văzut de fiul său Ham (Fac.9,20). Beţia i- a luat mintea lui Lot, de a greşit cu fiicele sale( Facere). Beţia stăpânea pe împăratul Baltazar al Babilonului până când a fost omorât. Beţia a umplut pământul şi lumea de lacrimi şi stricăciune, şi a umplut iadul de suflete. Urmările acestor patimi le observăm şi astăzi : copii născuţi bolnavi, cu deficienţe grave, femei alungate din case de bărbaţii lor, boli, certuri, bătăi, ucideri şi tot mai multe divorţu!
ri şi suferinţe.
Să fugim de asemenea uriaşe păcate care au adus şi aduc atâta suferinţă şi durere în casele oamenilor şi duc în iad cele mai multe suflete.
Biserica ne povăţuieşte cum să ne vindecăm de asemenea patimi înrobitoare şi atât de păguboase, şi ne indică şi tratament pentru a ne însănătoşi: rugăciunea, postul, ferirea de ispite, deasa spovedanie, frecventarea bisericii, armonia din familie, credinţa neclintită în Dumnezeu, citirea de cărţi ziditoare de suflet, părăsirea prieteniilor ce îndeamnă la păcat. Biserica ne îndeamnă să părăsim viaţa păcătoasă, să ne întoarcem de la păcat, să ne întoarcem la Hristos, la Biserică, până mai avem vreme şi nu ne ajunge mânia Domnului.
Dacă vom face aşa Bunul şi preamilostivul Dumnezeu ne va ajuta în toată viaţa noastră, ne va păzi pe noi şi pe copiii noştri de cele rele şi aducătoare de suferinţă, iar Sfântul Ioan , Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului nostru Iisus Hristos se va ruga pentru noi şi pentru a noastră mântuire. AMIN

AUTOR: Pr. Protopop Vasile – Aurel Pop