2 iunie, Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor Imprimare 1339 Afişări
Scris de Alexandru Lucian   
Miercuri, 01 Iunie 2011 18:46
Înălţarea Domnului, cunoscută în unele zone şi sub numele de „Ispas” cade totdeauna în Joia saptămânii a şasea după Paşti, la 40 de zile după Înviere când Domnul S-a înălţat la cer. Singura menţiune că Mântuitorul Hristos a fost alături de Sfinţii Apostoli timp de 40 zile după Înviere o găsim în cartea Faptele Apostolilor „Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătându-li-se timp de 40 zile de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu” (I, 3).
 
Această zi face legătura între Sărbătoarea Învierii şi Praznicul Rusaliilor, ziua când Biserica a fost întemeiată în chip văzut prin pogorârea Sfântului Duh. Este confirmarea pe deplin a Învierii Domnului contestată încă de la din zorii zilei când Hristos Domnul a înviat. Planul mântuirii prevedea şi încheierea activităţii pământeşti a Domnului Hristos după Învierea Sa, scopul fiind îndeplinit: biruinţa morţii, deschiderea raiului prin posibilitatea de a ne dobândi mântuirea.
 
Evenimentul istoric al Înălţării Domnului nu trebuie considerat nicidecum ca o părăsire, abandonare ci Mântuitorul Hristos este prezent cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20) prin Duhul Sfânt. Ultima poruncă primită de Ucenicii Domnului Hristos şi anume propovăduirea Evangheliei la toată făptura îi face pe aceştia din simpli martori oculari misionari, trimişi pentru a vesti tuturor popoarelor credinţa în singurul Dumnezeu adevărat dar întreit în Persoane. Cei doi îngeri care au fost lângă Mântuitorul Hristos la înălţare au afirmat reîntoarcerea Domnului Hristos, Biruitorul morţii la sfârşitul veacurilor pentru judecata de apoi. Înălţarea Domnului este una din cele mai importante sărbători creştine, despre ea cele mai vechi menţiuni le găsim în secolul IV-V. Se foloseşte şi formula „Hristos S-a înălţat” tocmai pentru a sublinia importanţa ei pentru noi oamenii.
 
Acest eveniment este unul esenţial în istoria mânturii fiind pus pe aceeaşi treaptă cu Naşterea Domnului, Învierea şi Pogorârea Sfântului Duh; este am putea spune un act eroic alături de Înviere a Domnului Hristos. A înălţat firea umană la ceruri, de-a dreapta lui Dumnezeu, a schimbat raporturile între Creator şi creat redând omului statutul pe care îl avea la creaţie înainte de păcat. Pentru Biserica Ortodoxă Română de Înălţarea Domnului este Zi a Eroilor şi a sărbătoare naţional bisericească, lucru confirmat şi de autorităţile civile care prin Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război au declarat această zi sărbătoare naţională. De obicei eroii sunt cei cu care un neam se mândreşte, sunt persoanele care au ales ca pentru binele aproapelui lor să-şi sacrifice la nevoie şi viaţa. Dacă noi oamenii îl cinstim pe Mântuitorul Hristos ca Domn şi Dumnezeu după mărturia Sfântului Apostol Toma suntem şi trebuie să fim în măsură să ne cinstim înaintaşii, eroii care au luptat pentru această ţară, pentru apărarea credinţei strămoşeaşti străbune şi a valorilor în care poporul român a crezut dintotdeauna. Datoria de a ne şti istoria, de a şti cine suntem, de a ne cunoaşte rădăcinile şi de a ne afirma identitatea este una subliniată astăzi de cei ce au biruit, de ei, cei care într-un fel sau altul au ajutat la clădirea neamului românesc cu o identitate unică: sorginte latină şi credinţă ortodoxă.
 
Pentru SighetOnline, Alexandru Lucian, student la Facultatea de Teologie din Iasi

Share