Procedura... disperării (editorial de Ion Maris)

Scris de Ion Maris

Miercuri, 22 Ianuarie 2014 16:17

Fatalitate?... Nepăsare?.... Nesimţire?....

Ce poate fi mai tragic decât pierderea de vieţi omeneşti “asistate” activ - procedural de societatea în care trăim?... Suntem cu toţii de fapt, asistaţi de un stat bolnav deşi suntem membri (in)conştienţi ai Uniunii Europene. Ne-am asumat o altfel de existenţă şi apartenenţă. Facem parte dintr-un ”club” ce are reguli precise, norme, directive clare. A fost semnat în deplinătatea... facultăţilor mentale actul re-naşterii ţării. Am renăscut „mai” democraţi în 2007. Dacă ne aducem bine aminte, majoritatea covârşitoare a cetăţenilor ţării erau pro-europeni, probabil şi cu gândul la minunata libertate de mişcare în interiorul UE. Era şi dorinţa de-a vedea altceva, de-a cunoaşte, de-a evada din propria “închisoare”. A fost acceptat şi semnat inclusiv acquis-ul comunitar ce presupune multe, (prea) multe reguli şi limitări. Şi mai ales multe proceduri ce au fost cu „succes” implementate şi raportate.

Slăbiciunea, nevolnicia noastră a putut fi re-validată în condiţiile tragice ale accidentului aviatic din 20 ianuarie 2014, în care avionul cu echipa de medici ce asigura transplanturile de organe a fost „pierdut” de specialiştii noştri în situaţii de urgenţă pentru mai multe ore. Supravieţuitorii nu au putut fi găsiţi în timp util şi s-au pierdut două vieţi pentru că STS –ul, ISU, SMURD-ul şi alte instituţii ale statului au fost (sunt) sufocate de... proceduri.

Am văzut fugitiv declaraţiile halucinant - consecvente ale oficialităţilor noastre: ne-am făcut datoria, au fost aplicate procedurile. Un ameţit secretar de stat, într-o intervenţie în direct la una dintre televiziuni, confunda raza cu suprafaţa şi repeta obsesiv ceva despre justeţea procedurilor. Atunci mi-am dat seama că această ţară este inaptă de Schengen, inaptă să adopte moneda Euro, inaptă să-şi modernizeze societatea, inaptă să-şi gestioneze priorităţile, urgenţele. În mod cert s-au cheltuit zeci şi sute de milioane de euro pe echipamente, training-uri, consumabile, etc. pentru a bifa... procedurile. Au fost raportate ca şi viabile, dar, clanul conjuncturalilor lideri politici a plasat neprofesionişti în posturi cheie, a trucat competenţele, ne-au vârît în ochi şi urechi discursuri, ne-au violat bunul simţ într-un asalt continuu.

Mă-ntreb cu ce obraz vin să ne solicite coeziunea socială când pentru ei o viaţă, două, o sută poate nu contează. Întotdeauna vor avea justificarea în buzunar, alibiurile pregătitie, minciunile populist cosmetizate şi procedura duplicităţii aprobată. Când limita dintre viaţă şi moarte se măsoară în minute sau (cel mult) zeci de minute, „serviciile” au fost inapte ore întregi să găsească o epavă de avion balizată radio si de pe care se vorbea la mobil, cerându-se sprijin urgent. Ce-au făcut super-specialiştii din servicii? Sau ei sunt în stare doar să asculte şi să înregistreze convorbirile „frustraţilor” şi să-i intimideze virtual din birouri călduroase, burduşite cu... false probleme.

În timp ce specialiştii tăceau, nişte pădurari – ţărani, nişte Oameni, scotoceau codrii fără proceduri şi, după un timp nu foarte îndelungat i-au găsit pe supravieţuitori şi i-au salvat, pe cei care au rezistat.

Sistemul nostru birocratic-sustenabil este capabil să justifice - fără să rezolve - toate problemele. Sunt sigur că au gândit şi perfecţionat – conducătorii noştri - proceduri şi pentru eliminarea sărăciei, proceduri pentru micşorarea analfabetismului, proceduri pentru eradicarea corupţiei, proceduri pentru reducerea la tăcere a înfometaţilor sau proceduri pentru îmblânzirea criminalilor. Şi-n fiecare echipă de „procedurişti”, algoritmii politici rezonează perfect, mecanismul ticăloşit driblează realitatea, metastazele cuprind fragila speranţă.

Vreţi mai mult?... Nesimţire!... ni se va spune... Nu aveţi răbdare!.... Nu înţelegeţi!...

Noi vă suntem destinul şi alinul!... spun ei proceduriştii... fără să ştie că ţăranul, pădurarul sau sărmanul intelectual român sunt în stare să adopte şi ei, pentru autoconservare, în conformitate cu „standardele” naţionale o procedură a... disperării, procedura corectivă... finală.

De-a lungul istoriei acestei ţări, în virtutea aparenţelor şi-a mecanismului de egoism-dispreţ-forţă vizibil uneori la nivel... înalt, procedura disperării s-a mai aplicat, în situaţii limită, şi sunt convins că este o soluţie şi pentru viitor, pentru a ne scoate din tot amalgamul de crize ce ne bântuie.

Cred că la un moment dat, Cetăţeanul îi va găsi pe ticăloşii multicolori în orice ungher s-ar piti, cu toată protecţia echipamentelor, tehnologiilor şi resurselor aparent nelimitate şi performante ce-i izolează de comunităţi... şi-i va îndrepta aplicându-le procedura... dispreţului definitiv.

Deocamdată mor - mult prea devreme - profesioniştii, intelectualii, „căpşunarii” - sclavii moderni ai democraţiei... iar noi exersăm doar procedura tristeţii şi-a neimplicării. Până când?...

AUTOR: Ion Mariş

22 ianuarie 2014

www.sighet-online.ro

Nota Redactiei:

Domnul Ion Maris a primit un raspuns din partea lui Peter Hurley, celebrul irlandez indragostit de Maramures, la editorialul de mai sus pe care ne dorim sa-l facem public mai jos:

"Un om, Ion Varlam, mi-a zis la moment dat, ca in 1948 "Romania Adevarata" a fost anhilata si ca a fost instalata o "Anti Romania". Si ca in 1989 acesta "Anti Romania" a fost inlocuit cu o "Pseudo Romania". Si ca pana nu se sterge de acesta "Pseudo Romania", nu o sa se leaga nimic. Vedem zilele asta exact unde duce acesta Pseudo Romania. Vedem un asa-zis Secretarul de Stat Catalin Chiper, omul care din prima clipa in care l-am vazut la televizor acum 6 luni, intreabam, "mai, mai mai, chiar acolo am ajuns?" Un pupincurist, va rog sa ma iertati, dar totusi cineva il crede ca ar putea sa fie demn de Secretar de Stat. Si iata sase luni mai tarziu, vedem cam unde duce acesta - si nu ca el ar fi "vinovatul". Problema este ca stim cu toti, dar cu toti , ca structuri de conducere in Romania, chiar si pana la directori de scoala in multe cazuri, sunt suprapopulati cu oameni numiti politic. Nu oameni promovati pe merit! Deci, ce va asteptati?!!! Ca dl Catalin Chiper sunt mii de oameni, pupincuristi toti, (va rog sa ma iertati, nu pot sa ma abtin). Si pe partea celalta, stim cu toti, ca Romania e plina de oameni, dl Maris, oameni ca fata asta de 23 de ani care a inghetat de frig, care sunt dispus iarasi si iarasi sa mearga pana la panzile albe pentru cauzele in care cred, oameni care nu au alta solutia decat sa se descurca cu echivalentul lor a avionului asta de 40 de ani. Anul acesta e momentul adevarului pentru Romania, asa il simt. Nu poti evita soarta. Va pune fata in fata cu niste decizii foarte important. Ori schimbati, ori derapati. Ma iertati, poate in postura de irlandez, nu am voie. In calitate de tata, am obligatia."

Peter Hurley

Ultima actualizare Joi, 23 Ianuarie 2014 12:48