Vis à vis de locul unde se desfăşoară întâlnirea de azi şi unde urmează să discutăm despre oportunităţile “social media”, se află o clădire dărăpănată (purtând încă urma eleganţei de altădată). În ea şi-a găsit adăpostul temporar un grup de tineri, li se spun “aurolacii”. Îşi duc veacul, relativ paşnic, în plin centrul ditamai municipiului – capitală de Ţară.

Unii dintre ei ies din când în când în cadrul geamului, privesc lung la limuzinele ce aruncă decibeli din spatele scaunelor capitonate cu piele, şi mai trag o doză de prenadez din pungă.

În capătul aceleiaşi străzi, peste drum de unul dintre liceele de renume ale oraşului - imperial, se află o ruină, o altă fostă clădire impozantă ce zace grămadă, strivită de indiferenţă, victimă a globalizării. Se pare că un “mare” investitor francez este proprietarul rămăşiţelor ornamentate acum din belşug cu gunoaie. A rămas în picioare o singură anexă - încăpere jalnică, în care trăiesc alţi paria ai societăţii, doi adulţi şi patru copii, eliminaţi din normalitate de jocul democratic al supravieţuirii şi impinşi la mila publicului... real. Nu sunt singurii... Arhitectura cetăţii este marcată de multe blocuri gri, din cartierele foste muncitoreşti, azi nişte pubele supraetajate, ce sunt totuşi dotate cu televizoare color, antene parabolice şi aproape peste tot găsim nelipsitul PC care conectează lumea amărâţilor cu... “lumea nouă”, lumea tuturor posibilităţilor, facebook-ul. Un singur click şi visele - jocuri zburdă fără constrângeri pe display-ul calculatorului.

Oare dacă am dota fiecare spaţiu privat, public, celulă, colibă cu conexiune la internet şi le-am “colora” cu facebook-ul magic, viaţa ar fi mai atrăgătoare? Sau circul socio-politico-economic ar fi mai uman doar virtual? Avem parte şi în spaţiul virtual de prostituţia aferentă, uneori la cote groteşti, dar se pare, spun unii, că este mult mai suportabilă!

Cea mai simplă soluţie: evadarea (facilitată... inofensiv) spre mirifica viaţă-on-line, acolo unde ne sufocă oportunităţile, unde PIB –ul este în continuă creştere, iar băncile dau creditele cele mai avantajoase supravieţuitorilor ultimei crize.

De cealaltă parte a autostrăzii virtuale ce brăzdează orăşelul nostru (căruia i-a scăzut drastic populaţia în ultimii ani, din raţiuni globaliste) stau aurolacii care sunt demult cu mintea-n nori. Visează şi ei la job-uri în Italia, Spania, chiar Grecia fără să se chinuie să dea prea multe “like” – uri vieţii. Unii vor ajunge prin Europa şi vor primi palma democratică de rigoare fără să bănuie că sfârşitul erei post-moderne va aduce mai mult profit celor bogaţi cu... duhul.

Să gândim global şi să acţionăm local sună un slogan mobilizator pentru tânăra generaţie. Global, şomajul este în creştere, inclusiv în rândul tinerilor intelectuali ce au perfecte abilităţi de comunicare şi de operare a PC-ului, numărul familiilor monoparentale, în creştere, procentul abandonului şcolar, în creştere, criminalitatea în creştere, preţul benzinei în creştere, populaţia globului în creştere, numărul ecologiştilor în creştere, numărul “doctorilor” în creştere, numărul analfabeţilor în creştere, consumul de droguri în creştere, numărul “stresaţilor” în creştere, polarizarea societăţii în creştere, numărul non-europenilor în creştere, viteza internetului în creştere, etc., etc. etc. Local, punctual, sunt alt gen de rezultate, cu - nu puţine - victime... colaterale.

Oare ce se întâmplă în ultima perioadă cu consumul global, aşa-zisul motor al capitalismului? N-ar fi exclus să crească dacă aşa a hotărât FMI-ul, Banca Mondiala, FAO sau G 7+1. În orice caz, elitele (i)reale nu trebuie să consume mai mult, ele au nevoie de puţine calorii pentru puţinul efort fizic pe care-l depun pentru societate.

În mod cert viaţa-on-line prosperă. Ce lume minunată-i lumea virtuală! Un simplu şi singur click şi poţi comanda on-line o gamă largă de etnobotanice sau minunate leacuri pentru incurabile suferinţe şi totul fără să spui niciun cuvant, niciun sunet! Doar o apăsare pe “butonul” magic. Fără explicaţii, fără scuze, fără zâmbete false, lumea se simplifică. Fericirea e mult mai mare, nu există sinucideri în lumea virtuală, pentru că nu te lasă... oportunităţile. Secolul XXI ne oferă reţeta fericirii on-line, fără taxe, fără birocraţie (NB).

Dacă zilnic prea-fericiţii planetei plasează câte o fotografie apetisantă pe fb şi ne delectăm cu imagini din lumea largă, dacă artiştii ne oferă mostra de frumuseţe gratis, dacă politicienii ne adresează mesaje înduioşătoare şi dacă ecologiştii ne spun că planeta se va... curăţa, nu-i aşa că tehnolgia sprijină răspândirea virusului fericirii necondiţionate în masă, în mixtura globalizată?...

Iar puţinii “aurolaci” ai cetăţii, ai planetei, neînţelegând provocările, vor mai înjura cu sete, on-air, lumea vie, lumea reală, puţini ani de acum încolo, căci sunt pe cale de dispariţie.

Mă cutremură gândul că, pentru elitele virtuale deja necunoscutul Einstein, a avut dreptate când a gândit şi spus “Îmi e teamă de ziua când tehnologia va înlocui interacţiunea umană. Lumea va avea o generaţie de idioţi”.

Aşadar, click pe coş, umplem coşul, eventual până îl încărcăm mai aflăm şi valorile încurajatoare a indicelui Dow-Jones de pe Wall Street, mai dăm un like pe vreo bătaie de grup într-un liceu oarecare cu speranţe de max 10 – 15 % la promovarea bac-ului şi ne mai putem încărca pozitiv privind câteva “vedete” 90-60-90 cre(ş)tine ce se înjură tradiţional.

Să nu cârcotim, sunt şi lucruri minunate! Uite, virtual putem face foarte simplu profit! Prieteni, conectaţi-vă la marele mecanism al îmbogăţirii, El Dorado – ul secolului XXI şi următoarele. Alt click, virus free, alt like şi bănuţii se adună cent cu cent, de-aia ca să ne fie ciudă, celor pasivi şi pesimişti...

Nefericiţilor... totu-i sub control! Sub Sfântul Global control!

God bless Facebook şi celelalte reţele existente (mai mult sau mai puţin virtuale)!

AUTOR: ION MARIS