O discuţie cu actorul, regizorul şi poetul Toma Enache este întotdeauna incitantă.

Toma este prietenul nostru, al Clubului Rotary Sighet, al sighetenilor, după ce în urmă cu mai puţin de trei ani am demarat un proiect comun: Janka. Piesa de teatru Janka (scrisă de Oscar Speace, traducerea Johnny Popescu, producător Rotary Club Sighet) a fost pusă în scenă de regizorul Toma Enache, actriţa care a dat viaţă personajului Janka fiind binecunoscuta Maia Morgenstern. Piesa a fost jucată cu sala plină atât la Sighet (unde a avut loc premiera) cât şi la Bucureşti, Timişoara sau Chişinău. Pe scena Şcolii de Muzică din Sighet l-am mai văzut cu “Erotopoetica” şi sunt sigur că în curând vom viziona - în premieră pentru zona noastră - şi filmul artistic pe care recent, prietenul Toma l-a lansat, premiera absolută de la Bucureşti fiind un eveniment cultural în sine.

Parafrazând titlul filmului “Nu sunt faimos dar sunt aromân”, primul film de lungmetraj în care regizorul Toma Enache are şi rolul principal, l-am abordat pe Toma cu o serie de întrebări care ar trebui să sensibilizeze cititorii să-i urmăreasca atent creaţiile artistice, cinematografice.

Ion Maris: Toma Enache, eşti faimos?!

Toma Enache: Sunt un aromân care este fericit că trăieşte în România! Locul unde am sperat şi am crezut că îmi pot împlini visele! Se pare că nu m-am înşelat.

IM: De unde atâta energie... aromânească? Pe ce “căi” a ajuns la tine?

TE: Noi aromânii avem rădăcini foarte puternice şi cred că şi seva care vine spre noi e una profundă şi dătătoare de energie. Avem poveşti care aşteptau de mult timp să fie spuse. Una din ele se află în filmul nostru, “Nu sunt faimos dar sunt aromân”.

IM: Lângă nume mari de aromâni ce-mi vin acum în minte, Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Simona Halep, etc. Toma Enache şi-a găsit un loc binemeritat. Ce proiecte de succes ai implementat până acum?

TE: Un proiect important a fost  piesa « Janka », cu Maia Morgenstern în rolul Jankai, proiect pe care l-am realizat împreună cu Clubul Rotary Sighet şi care a fost în turneu în întreaga ţară. Spectacolul este acum în repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat.

Apoi piesa «D’ale Carnavalului» cu care vom pleca curând în turneu în 10 oraşe din ţară, Amadeus, Erotopoetica, Mincinosul, Pluralul englezesc, Noaptea furtunoasă, Richard al III -lea şi multe altele.

IM: “Munca e grea în galerele minţii/ trag ideile în lanţuri”... am citat primele versuri dintr-o poezie din volumul tău, al doilea, “Lagărele minţii”. Cât de greu e să fii poet, actor, regizor şi mai ales bun familist?

TE: Încerc să fiu în echilibru. Şi răspund aici tot cu un vers al meu: „tristeţea este starea de odihnă a fericirii “. Viaţa e ca o bombă care explodează, pe tot parcursul ei. La unii ţine mai puţin, la alţii mai mult.

IM: Este dificil să te manifeşti artistic în condiţiile actuale? Mediul socio – economic românesc este “prietenos” cu artiştii, cu oamenii de cultură?

TE: Voi răspunde cu un citat din Ion Creangă. “Săraci ca anul ăsta, ca anul trecut, ca de când ne ştim, nu am fost niciodată”. Adică mediul a fost aproape întotdeauna neprietenos cu artiştii, însă artiştii au ştiut mereu să găsească soluţii pentru a ajunge la întâlnirea cu publicul.

IM: Revenind la ultimul tău eveniment artistic, spune-mi ce/ cine te-a determinat să faci acest film, să te aventurezi într-un proiect destul de costisitor?

TE: Aşteptarea publicului. Ştiam că publicul aşteaptă o poveste ca cea pe care am prezentat-o în filmul „Nu sunt faimos dar sunt aromân“. Cei 10.000 de oameni care au văzut filmul până acum şi reacţiile lor de după vizionare sunt o confirmare a acestui lucru.

IM: Filmul are o distribuţie valoroasă. Cât de grea a fost munca regizorului şi a actorului Toma Enache?

TE: Am filmat 5 săptămâni şi am slăbit 6 kg. Şi am mâncat mai bine şi mai regulat ca oricând.

Partea bună a fost că actorul şi regizorul s-au înţeles foarte bine. Ştiau foarte bine ce vor unul de la celălalt. Acest lucru a scurtat numărul dublelor şi al discuţiilor despre rol.

IM: Va fi nominalizat filmul pentru... Oscar?

TE: E ceva la care e greu să şi visezi! Cu toate astea am spus de mai multe ori că sunt dintre cei care cred că visele se pot înălţa ca zmeiele în copilărie!

IM: Cum e primit filmul de spectatori?

TE: Parcă toata munca, toate eforturile au fost răsplătite când am văzut reacţia spectatorilor, sutele de mesaje emoţionante pe care le-am primit. Toate aceste lucruri îmi dau o stare extraordinară şi mă determină să mă gândesc deja la următorul film.

IM: Ce înseamnă Maramureşul pentru tine?

TE: Locul în care esenţele româneşti încă se mai păstrează. Locul în care am găsit femeia lângă care visez şi trăiesc. Unul din locurile de care te îndrăgosteşti pentru totdeauna. Maramureşul are ceva magic.Şi cred că toţi cei care se intersectează cu el simt asta.

IM: Ce proiecte de viitor te preocupă în acest moment?

TE : Acum vreau să fac tot ce este posibil pentru ca filmul să ajungă la un public cât mai larg. Nu doar în România ci şi alte ţări, cum ar fi Macedonia, Albania, Grecia şi multe altele.

IM: Sper, drag prieten Toma Enche, să vedem cât mai curând, poate luna viitoare sau cel târziu în ianuarie - februarie 2014, filmul tău şi la Sighet. Sunt convins că Rotary Club Sighet îşi va asuma acest demers.

TE: Voi veni cu drag la întâlnirea cu publicul din Sighet, cu prietenii de aici, aşa cum am facut-o de fiecare dată cand am fost invitat!

AUTOR: Ion Maris

noiembrie 2013

www.sighet-online.ro