E acum în plin proces de fabricaţie cel mai mare steag din lume. E drapelul nostru naţional, făcut după o idee 100% autohtonă, cu material românesc (aici am oarecari dubii, poate o fi chinezesc?), cu muncitori români (aici n-am dubii…). 

 

Avem încă un prilej de mândrie naţională! Chiar vom deveni faimoşi după ce cusăturile vor unifica cele trei culori într-un simbol care va străbate veacurile şi va lăsa generaţiile viitoare fără replică pentru măreaţa noastră izbândă! Vom avea ceva ce n-a mai avut nimeni şi vă pot garanta că nici nu va mai avea. Nimeni nu va avea curajul să facă un steag mai ceva ca al nostru! Să se ştie ce suntem (în stare) şi ce dorim ( dar nu prea reuşim…). 

Viitorul steag va avea nu ştiu câte hectare ca suprafaţă. Glorie ţie, popor român, că din rândurile tale se înalţă asemenea oameni cu iniţiative care nu mai încap în minţile lor şi dau pe-afară. Chiar întregul Pământ va deveni în curând prea mic pentru o atât de mare idee.

 

 

Eu cred că va fi bine aşa cum va fi când cele trei culori se vor uni într-un singur gând, într-o singură voinţă. Ma gândesc deja cu bucurie că steagul nostru va deveni observabil pentru vizitatorii de pe alte planete care ar avea chef să se odihnească pe frumoasa noastră Terra, contra cost, desigur…  Şi atunci, ca loc de popas, vor alege o pensiune, un hotel de la noi de-acasă, loc curat, cu păduri, cu drumuri bune…De drumuri bune oricum n-ar avea nevoie. Şi unor pamânteni li s-a sugerat să meargă în staţiuni cu avioanele, să mai lase drumurile-n pace… 

 

Dacă până acum singura construcţie făcută de om şi vizibilă de pe Lună era Marele Zid Chinezesc, peste puţin timp la măreţul edificiu observabil de departe, se va adăuga încă unul, tricolorul românesc întins pe nu ştiu câte hectare.

 

Un proverb latin spune: „Nefăcând nimic, oamenii învaţă să facă rău”. Păi spuneţi şi dvs., ce mai trebuia de rezolvat în ţara asta? Toate funcţionează, toate merg strună, toată lumea e mulţumită ( şi şoferii, şi pietonii, şi medicii, şi bolnavii, şi guvernele, cu tot cu componenţa de rigoare a fiecăruia…). 

Iată că proverbul amintit îşi găseşte în anul de graţie 2013 un echivalent care va domina următoarele milenii care vor trece peste omenire. Poate  se  va  spune:  „ Nemaiavând ce lucra, oamenii tot îşi găsesc ceva de făcut!” Nu contează că-i ceva inutil….Important e să fim observaţi! Să se întâmple şi pe la noi prin ogradă ceva. Să ne privească lumea cu admiraţie şi invidie! Oricum, cele două sunt feţele inseparabile ale aceluiaşi  întreg…

Vom ajunge din nou în Cartea Recordurilor! Din păcate pentru gradul de inteligenţă al omenirii, multe dintre recordurile omologate sunt lipsite de sens: cea mai mare prăjitură, cea mai mare ciorbă, etc.,etc. Dacă nu mă trădează memoria, suntem şi noi, românii, trecuţi în faimoasa carte cu ceva realizări impresionante…Pe cât de impresionante, pe-atât de inutile…

 

La lucruri aberante avem contribuţia noastră de necontestat. Ultimul (deocamdată…), va fi steagul cel mare al României. 

Mie deja nu-mi dă pace următoarea întrebare: ce se va întâmpla cu măreţul şi unicul steag în momentul când va fi gata? Nu văd ce l-ar putea susţine în afară de patriotismul nostru care ne ţine şi de foame, şi de salubritate. Poate că ceva ţevi  recondiţionate şi asamblate din sistemele de irigaţii ar putea să facă asta. Dacă steagul ăl mai mare din lume va putea fi văzut din văzduh, sistemele noastre de irigaţii trebuie căutate cu lupa, la nivelul ierbii, şi tot ar fi o îndeletnicire extrem de anevoioasă…Mai rămâne  ceva de rezovat: cum facem să-l bată vântul? Ca să folosim nişte supersuflante electrice mi se pare că nici noi, (adică ei), nu ne putem permite…

 

Cum la noi mândria cu orice preţ ţine loc la orice, nu m-aş mira ca  această mică problemă să fie rezolvată aşa cum am spus glumind. Gluma-i glumă, dar noi suntem în stare de orice! V-aduceţi aminte când stăteam pe întuneric 2-3 ore în fiecare seară? Atunci întunericul era în exterior. Acum îl avem în noi…

 

Mă gândesc să-mi aduc şi eu contribuţia cu o sugestie pentru amplasarea steagului lung şi lat. Pe un versant de munte lăsat în mod special pentru astfel de evenimente unice în istoria planetei s-ar găsi un loc bun…Lăsat în mod special fară copaci, vreau să spun! Şi la tăieri de păduri suntem primii în Europa…După noi, potopul! Mai bine zis, seceta, că fără păduri, nu există nori…

 

P.S. Ştiţi că fiecare articol care apare pe site are o poză, ceva sugestiv, în ton cu articolul scris. De data acesta n-am găsit o poză cu mândrul şi marele tricolor. Prin urmare, m-am mulţumit cu sigla Cărţii Recordurilor…

 

Autor: Horia Picu

www.sighet-online.ro