Câini şi tăietori de frunze

Văd că legea eutanasierii câinilor fără stăpân nu e valabilă. Aşa a decis Curtea Constituţională. Nu mă îndoiesc de faptul că legea, aşa cum a fost redactată, a avut lacune grave pentru care a trebuit să primească un asemenea verdict.

Cu toate că pe site luările de poziţie pro sau contra sunt destul de numeroase, nu voi scrie în continuarea articolului nici pentru unii, nici pentru alţii. Precizez doar faptul (ca să nu se creadă că “mă ascund după cireş”), că-mi sunt dragi câinii, dar cei cu stăpân, bine-îngrijiţi şi care se bucură de toată afecţiunea stăpânilor lor. Dar, între câini şi oameni prefer şi sunt solidar cu oamenii, cu cei care au fost muşcaţi şi cu cei care vor mai fi muşcaţi şi de azi înainte.

Stiu, veţi spune că nu sunt bani pentru adăposturi şi îngrijire. Nici pentru sterilizare nu sunt bani destui, deşi această metodă se pare că nu le reduce câinilor apetitul pentru pantalonii şi fustele oamenilor.

Mi-am amintit un banc auzit cu mult, mult timp în urmă şi care se potriveşte cu cele scrise despre apetitul căţeluşilor. In junglă, un canibal îi arată unui pui de canibal un avion pe cer.”Vezi tu pasărea aia mare?. Să ştii că se mănâncă numai miezul.”

Problemele rasei umane aflată în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic se agravează, pentru că şi patrupedele despre care-i vorba încep să prefere din ce în ce mai mult miezul…

E posibil să nu fim departe de dictonul lui Orwell din “Ferma Animalelor”: “ Patru picioare bine, două picioare rău”. Vom trăi şi vom vedea…

"Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situaţie exceptională care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.”

Greşit, domnilor! Există deja grave atingeri aduse interesului public, din moment ce populaţia ţării e împărţită în două tabere. Asta, pentru că de altceva n-avem de ce să fim interesaţi.Altă problemă românul nu mai are pe cap. Locuri de muncă sunt mai multe decât cereri, şosele bune şi foarte bune avem, leul nostru se simte bine lângă euro, şi multe, multe altele.

Interesul public înseamnă şi posibilitatea de a merge pe stradă , la orice oră, fără teama de a fi încolţit de ceva haită de patrupede lătrătoare.

“Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată şi rezolvată prin măsuri eficiente de către serviciile comunitare”.

Deja intrăm în miezul problemei. Intrăm…şi nu prea. Rămânem tot la generalităţi fără acoperire. Oare s-a schimbat ceva în ţara asta (în bine)? Ceauşescu spunea aproape invariabil în interminabilele lui discursuri: “Să facem totul, tovarăşi!”. Nimeni nu ştia ce însemna să faci totul, dar nici nu îndrăznea careva să întrebe ce înseamnă asta.

Măcar acum, putem întreba care ar fi măsurile eficiente ale serviciilor comunitare? Concret, domnilor, nu vorbe aruncate în vânt! Ce să facă serviciile comunitare? Să le dea mâncare, să-i ducă la salonul de frizerie animală, să-i plimbe în lesă, să le ţină lecţii de comportament în societate? Câţi dintre angajaţii serviciilor comunitare să aibă ca sarcină de serviciu deservirea câinilor? Cu, sau fără ore suplimentare plătite de la buget pentru prestaţii? Ceva mă face să cred că nu toţi câinii ar putea fi plimbaţi în cele 8 ore legale de lucru.

Mai aflăm din sesizarea PSD-PNL că problema câinilor fără stăpân se poate rezolva prin “politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate".

Nu vi se pare, domnilor, că a vorbi în ţara asta de politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate intră în domeniul fantasmagoriilor? Revin la rugămintea ca domnii parlamentari să vină cu soluţii concrete, nu cu texte care nu rezolvă nicicum problema. Care să fie politicile publice coerente, de unde să înceapă şi cine să participe la acţiune. De unde să se aloce resursele, într-o ţară unde alocaţia pentru un elev e de 42 de lei, unde mulţi oameni trăiesc de la o zi la alta şi aş putea continua aşa mult…

“Potrivit sesizarii, prevederile Legii de modificare si completare a OUG 155/2001 incalcă articolul 61 alineatul 2 din Constitutie, intrucât forma in care a fost adoptata in 22 noiembrie de Camera Deputatilor difera fundamental de proiectul aprobat la Senat.

Totodată, legea incalcă articolul 115 alineatul 4 din Constitutie, intrucât aceasta este o propunere de completare şi de modificare a unei OUG şi nu are la bază o lege specială de abilitare, astfel că nu este un caz excepţional care ar impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente.

In opinia deputaţilor PSD şi PNL, legea incalcă şi articolul 148 alineatul 2, raportat la articolul 11 alineatul 1 din Constituţie.” Scrie pe sighetonline, citând portalul de ştiri emaramures.ro.

Să le comentăm puţin… Nu ştiu care a fost forma legii în Senat şi în Camera Deputaţilor. Presupun, aşadar, că legea a avut forme diferite şi Curtea Constituţională a respins-o într-un mod irefutabil. Mă refer la articolele 61 alin 2 şi art. 115 alin 4 din Constituţie.

Art 148 alin.2:” Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”

Art.11 alin.1:” (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.”

A fost cumva trecut în negocierile de aderare că în România contează mai mult câinii decât oamenii? Să înţelegem că problema câinilor plimbăreţi pe toate străzile şi peste aproape toate formele de relief ale patriei nu se poate rezolva pentru că Europa e (prea) înţelegătoare cu toţi cei care fac ham-ham sau hau-hau? Din ultima categorie avem destui…

Oameni buni, noi putem să avem opinii despre spinosul subiect, dar cei care ne conduc trebuie să-şi asume hotărârile pe care le iau, şi asta nu prea se vede..

Propun , în încheierea articolului, să se treacă în nomenclatorul de meserii şi cea pe care am scris-o în titlul articolului. Tăietori de frunze. Măcar ăsta să fie un câştig din această interminabilă dispută!