Nesimţirea tinde să devină o caracteristică specifică a poporului român, iar sigheteanul nu face notă discordantă. Te întâlneşti cu nesimţirea la fiecare pas, de cum ai ieşit din propria locuinţă. Dacă ai norocul să locuieşti într-o scară cu oameni civilizaţi, care nu au distrus pereţii din casa  scării şi nu îşi lasă gunoiul la intrarea în scară, primul lucru ce-l vezi în faţa blocului este o pătură multicoloră de ambalaje şi pet-uri. Ele sunt rodul nesimţirii noastre, iar noi suntem atât de orgolioşi încât nu le luam să le punem la primul coş, că doar nu noi le-am aruncat. Oare ne e aşa greu să ne aplecăm şi să ducem la primul coş de gunoi un ambalaj sau un pet? În fine. „Să vină Primăria şi Herodotul să ia gunoiul, ca e treaba lor!”, o replică ce o auzim mereu în jurul nostru din partea „oamenilor civilizaţi”, a celor ce pretind că nu aruncă pe unde le vine gunoaiele menajere. Dar oare nu e şi obligaţia noastră să încercăm, atât cât putem, să păstrăm curăţenia? Îmi aduc aminte foarte bine că în vara anului 2000 a fost angrenată armata alături de angajaţii de la salubrizare şi au curăţat oraşul în totalitate, în fiecare cartier, în fiecare cotlon, ca la carte, asa cum n-am mai văzut vreodată în Sighet. Din păcate, după doar două săptămâni au început să apară gunoaie pe străzi, iar după o lună nici n-ai fi zis că o acţiune de o asemenea amploare a avut loc în oraşul nostru. Cine e de vină pentru asta? Haideţi să arătăm cu degetul.....înspre noi! De atunci n-am mai văzut astfel de acţiuni în Sighet dar şi dacă s-ar mai realiza, tot în van ar fi. Atâta timp cât nu realizăm că spaţiul public este AL NOSTRU şi că suntem responsabili de felul cum arată, nu se va schimba nimic! 

Cum poate deveni resposabil un popor care n-a fost cunoscut niciodată în istoria sa ca un popor civilizat? Aşa cum au devenit responsabili şi nemţii (sau orice alt popor ce-l consideraţi civilizat): prin penalizarea faptelor! Iar aici e vina autorităţiilor locale că nu dau amenzi usturătoare pentru fiecare hârtie aruncată la întâmplare, fiecare muc de ţigară sau coajă de seminţe. Îmi vine în minte o replică a unui prieten ce, atunci când a atenţionat o duduie că i-a căzut o hârtie pe jos, replica a fost: „Eu am aruncat-o!” Pai, rămâi fără replică! E atât de greu să penalizezi astfel de fapte? Dacă vrei ca oamenii să păstreze curăţenia, pune-le la dispoziţie cât multe coşuri de gunoi, la tot pasul, iar dacă nu le folosesc, penalizează-i cu amenzi usturătoare. În oraşele mici veştile circulă foarte repede şi după câteva persoane penalizate aspru, sigur ne vom gândi de câteva ori înainte de a arunca pe jos orice ne incomodează existenţa! Nu vă faceţi griji, nu va trebui să plătiţi nicio amendă, va trebui doar să vă respecaţi spaţiul din afara locuinţei personale, dar dacă nu o faceţi, să nu vă miraţi că trebuie să scoateţi din buzunar banii din care trăiţi o săptămână! Aşa au învăţat şi nemţii să fie civilizaţi, şi uitaţi unde au ajuns! Oare noi de ce nu putem?! O să mi se spună că sunt atâtea amenzi neplătite de ani de zile şi nu se poate face nimic! E aşa greu să institui munca în folosul cumunităţii pentru cei ce nu pot plăti amenzile? Nu există cadru legislativ? Domnilor parlamentari ce reprezentaţi Sighetu Marmaţiei, propuneţi o astfel de lege în Parlament! O să vă mulţumească o ţară întreagă, nu doar un oraş! Dacă vrei, poţi! TREBUIE DOAR SĂ VREI!

Mergem mai departe şi ne lovim iar de nesimţire: nesimţirea celor care parchează aiurea, blocând trotuarele şi obligând pietonii să circule pe şosea, nesimţirea pietonilor care trec pe unde le trece capul, punându-se în pericol şi punându-i şi pe soferi în aceeaşi situaţie! Ştiu că nu sunt suficente parcări în Sighet, dar mai ştiu că înainte de a parca maşina pe trotuar, poţi să te uiţi un pic în jurul tău să vezi dacă mai poate trece cineva pe lângă ea şi să te gândeşti că există şi părinţi care îşi plimbă copiii cu cărucioarele pe trotuare. „Ce-mi pasă mie, n-are decât să-mi ocolească maşina pe stradă!”....

Nesimţirea o vedem la „băiatul-de-băiat” din a cărui maşină sau apartament răsună muzica precum la discotecă, şi nimeni nu-l face să realizeze că nu e singur în junglă, că trăieşte în comunitate. Poate că vecinilor le e frică să îi denunţe, dar Poliţia Locală ar putea foarte bine să se plimbe prin cartiere şi când descoperă astfel de specimene, să le reducă cheful cu o amendă usturătoare, iar astfel de plimbări ale poliţiei să fie zilnice. Sunt convins că, în scurt timp, am avea un oraş mai liniştit!

Nesimţirea o vedem la tot pasul, sub numeroase forme (nesimţirea celor ce intră cu maşinile în parcuri, a celor ce distrug locurile de joacă şi agrement, iar lista o putem continua pagini intregi) şi suntem ignoranţi faţă de ea. Aşa o facem să crească şi să devină tot mai mult parte din normalitatea cotidiană. Mulţi dintre noi nici nu pot să-şi imagineze că se poate ALTFEL. Nesimţirea e parte din noi şi ne simţim atât de bine cu ea încât parcă ne e frică să facem ceva împotriva ei. 

Prin campania  „VREAU SĂ FIU CIVILIZAT!” am tot încercat, în felul nostru şi cu posibilităţiile noastre, să tragem un semnal de alarmă în comunitatea locală, fără niciun rezultat, din păcate! Aceasta este o dovadă în plus că autorităţile trebuie să se mobilizeze şi să vină cu măsuri drastice dacă vor să se schimbe ceva în oraşul nostru! Eu mă încăpăţânez să cred în RENAŞTEREA SIGHETULUI!  

Totul depinde de noi!