Un „banc” bun, pe care probabil mulţi îl cunosc, spune că există trei tipuri de minciuni: nevinovate, premeditate şi... statisticile... Apropo de statistici, un institut important de sondare a opiniei publice a publicat zilele trecute rezultatele unui studiu privind capacitatea şi sursele de informare ale românilor şi (ţinând cont de marjele de eroare permise de orice sondaj) a concluzionat că „85 % dintre români se informează de la... televizor”.

Cât de corecte, pertinente, ne-manipulate, obiective sunt stirile şi „întâmplările” pe care ni le servesc la foc continuu zecile de televiziuni din dorinţa de-a îşi atrage publicul dătător de stabilitate financiară?...  Cât suntem noi de permeabili/ permisivi la viruşii informaţional - tehnologici?... Priviţi-vă grimasele şi-ntristaţi-vă!...

Băieţii nostalgici de dinainte de ’89 au devenit printr-o reaşezare tactică în buricul naţiunii, investitorii strategici de azi, „creditori” mediatici, ce-şi dispută dezgolirea adevărului – prin cele mai perfide modalităţi.

Suntem terfeliţi şi traumatizaţi globaliceşte de unsuroşi „baroni”, “regi” şi “împăraţi”, îmbogăţiţi cu complicitatea aparatnicilor de serviciu, ni se serveşte coşul zilnic mediatic în cele mai penibile compoziţii psiho – fiziologice, iar poporul alege... „votul” în direct sau prin reprezentanţi agramaţi, fără  să protesteze pentru asta… bucurându-se că nu s-au scumpit foarte mult cartofii… 

Ni se dă pe pâine şi pe ecrane democraţie cu irizări multicolore, asezonată cu reflexe decolorante, doar, doar ne-or chivernisi definitiv mogulii „sărăciţi” de criză cu vreun nou preşedinte de asociaţie condoministă pe post de strălucit conducător, în stare să ne scoată din zoaiele scurse spre periferia Europei dinspre centrul de comandă al justiţiei „perfecte”.

Doamne, cât suntem de „scumpi” la vorbe spuse verde-n faţă în această ţară cu miros de lemn proaspăt tras la gater şi cât suntem de ahtiaţi după circul „anonim” în direct!... Ne miră că sunt unii de prin alte s(t)ate care ne vor în carantină, că doar n-o să le luăm gunoaiele lor pe gratis, fără să ne deschidem sufletul până-n rărunchi şi fără să batem mătănii ca s-audă şi „finanţiştii” planetari cât suntem de sănătoşi la cap.

Sunt încărcate ecranele de ţaţe spurcate la vocabular, umflate-n silicoane, ce-şi dispută ratingul, la concurenţă cu parlamentari cizelaţi pe la buzunare, duhnind a ideologii pervers disimulate prin conturile off-shore, iar biet spectatorul – având opţiunea democratică a butonării la nesfârşit a telecomenzii – îşi trăieşte iluziile de-mbogăţire de la distanţă, fără durere şi fără prestanţă…

Da, suntem liberi să navigam pe toate canalele virtuale, să ne trăim poveştile/istoriile în direct sau în perpetuă reluare, să concurăm la nesfârşit prin bingo-urile făcute să ne-adoarmă de tot umbrele minţii, iar cei de sus, de sus de tot, de nu le mai vedem jegul din suflet, ne scuipă continuu poveşti, scenarii, strategii „sustenabile”… frumos colorate şi-ambalate de ne vine să-i mai votăm o dată, şi încă o dată, doar, doar s-a-ndura destinul să ne ridice şi nouă PIB –ul până-n dreptul bărbăţiei conducătorilor…

Plutim între secole cu visele-n derivă, aşteptând să se-nfăptuiască şi pe plaiurile noastre minunea ce-au tot „trâmbiţat-o” înţelepţi cărturari transfrontalieri, încredinţaţi că fărdelegile business-politrucilor noştri nu sunt păcate scuzabile şi prescriptibile.

Ne-a dat sfânta Uniune directive şi direcţia, dar noi, tot pe-a noastră limbă de lemn vrem să ne dăm duhul şi spiritul... amin.

AUTOR & FOTO:  Ion MARIŞ (Asociaţia Valea Verde)